shopify
analytics tool

Viorel Burlacu – Monografia unui aşezământ bisericesc tecucean

Abia s-a uscat cerneala de pe cronica prilejuită de apariţia volumului Memoria Hârtiei că autorul, Viorel Burlacu mi-a făcut o nouă şi plăcută surpriză livrescă. Este vorba de monografia celei mai importante instituţii bisericeşti din Tecuci, Catedrala Sfântul Gheorghe, care a ţinut trează, decenii de-a rândul, credinţa în Dumnezeu, rânduielile vechi creştineşti şi respectul pentru învăţăturile evanghelice.

Cartea-Catedrala-Sfantu-Gheorghe-Tecuci  Autorul adună în această lucrare note, schiţe şi documente privitoare la  construcţia, târnăsirea şi rolul acestui aşezământ de cult în viaţa  comunităţii locale şi a locuitorilor din comunele apropiate. Din cuprinsul  acestei monografii aflăm că actuala catedrală cu hramul Sf. Mucenic  Gheorghe, ca instituţie bisericească fundamentală în viaţa oraşului, preia şi  continuă rolul unei mai vechi biserici ortodoxe situată pe actuala stradă 13  septembrie, care a fost devastată de turci în 1821. Refăcută în 1823,  biserica a fost ridicată la rangul de catedrală a oraşului, dar a fost avariată  atât de grav la cutremurul din 31 august 1903 încât n-a mai putut fi  refăcută. În aceste condiţii, credincioşii au înfiinţat, în februarie 1919 un  Comitet de iniţiativă în vederea construirii unei catedrale impunătoare,  care să satisfacă vanitatea şi orgoliul tecucenilor. Spre cinstea lor, fruntaşii oraşului au dat atunci dovada unei sinergii neaşteptate, mobilizându-se exemplar în strângerea de fonduri şi materiale pentru înfăptuirea acestui proiect.

În octombrie 1937, Primăria oraşului donează suprafaţa de 7904 m.p. din Grădina publică, iar preşedintele comitetului, Alecu Anastasiu, unul din oamenii de vază ai oraşului, este mandatat să poarte discuţii cu arhitecţii din capitală în vederea realizării construcţiei proiectate.
A fost o problemă cu dislocarea suprafeţei de teren menţionată din perimetrul Grădinii Publice a oraşului pentru construcţia noului lăcaş de cult. România era conectată la legislaţia europeană, care era foarte severă în privinţa administrării spaţiului verde din marile metropole. Expansiunea neîngrădită a oraşelor în anii de optimizare şi avânt a economiei capitaliste a situat parcurile şi grădinile publice în centrul urbanistic şi-au devenit extrem de râvnite de comercianţi. Mulţi comercianţi ar fi dorit să rupă din Grădina Luxembourg sau din parcurile vieneze pentru a-şi amenaja spaţii comerciale. Se rulau sume imense şi toată Europa era măcinată de procese răsunătoare. Din această cauză ruperea unei suprafeţe, oricât de mică din spaţiul verde trebuia să poarte semnătura suveranului.

Aşa s-a întâmplat şi la noi. Actul de donaţie trebuia să poarte semnătura regelui Carol al II-lea, care a consimţit să facă o excepţie pentru un obiectiv de cult aşa de important. Cartea d-lui Burlacu reproduce actul de donaţie cu semnătura şi pecetea regală. CAROL AL II-LEA, Prin graţia lui Dumnezeu şi Voinţa Naţională Rege al României – La toţi de faţă şi viitori sănătate. Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor şi Artelor cu No36735/1937, văzând jurnalul Consiliului de Miniştri şi în conformitate cu dispoziţiunile art. 811 şi 817 din codul civil şi cu avizul Consiliului de Avocaţi al acelui departament cu no. 2520/1937, AM DECRETAT ŞI DECRETĂM
ART.1- Parohia Sf. Gheorghe din oraşul Tecuci
Este autorizată să accepte donaţiunea Primăriei oraşului Tecuci constând dintr-un teren în suprafaţă de 7904 mp din Grădina publică a oraşului, situate la intersecţia străzii Carol cu strada I.G.Duca – fostă 15 august 1916 – astfel după cum este prevăzut în schiţa de plan întocmită de serviciul tehnic local, aflată la dosarul primăriei no. 212/1936, în scopul de a se construi pe acest teren Catedrala oraşului Tecuci în condiţiunile prevăzute de actul de cedare autentificat şi transmis la Tribunalul Tecuci sub no.1965/937 şi 4142/1937.
Art. II – Ministrul Nostru secretar de Stat la Departamentul Cultelor şi Artelor este însărcinat cu ducerea la îndeplinire a prezentului Decret. Dat în Bucureşti la 11 Martie 1938
Actul este semnat de Carol al II-lea şi de Ministrul Cultelor şi Artelor – Victor Iamandi.
Probabil c-au existat mai multe tatonări prealabile, dar până la urmă a fost însuşit planul arhitectului Ion Traianescu, profesor la Academia de Arhitectură din Bucureşti, şi a fiicei sale, Magdalena Iacobescu-Traianescu. Nu mai erau vremurile medievale de altădată, când, pentru construcţia unei catedrale mai impunătoare, contribuiau cu fonduri şi materiale credincioşi din mai multe oraşe şi chiar ţări. Tecucenii trebuiau să se descurce singuri, să găsească donatori şi să chibzuiască economicos resursele primite din partea statului, niciodată îndestulătoare.
La 31 iulie1938, în prezenţa Arhiereului Ilarie băcăuanul, de la Episcopia Romanului, a unui sobor de preoţi şi a unui mare număr de credincioşi s-a săvârşit liturghia de sfinţire a locului şi de binecuvântare a începerii lucrărilor. Începea greul şi autorul menţionează numele principalilor donatori din Tecuci, proprietari şi comercianţi, oameni importanţi, care reprezentau protipendada oraşului şi-au arătat o mare generozitate prin donaţiile făcute, contribuind prin gesturile lor la începerea acestei costisitoare construcţii.
Odată cu instaurarea regimului comunist a urmat o perioadă de stagnare a lucrărilor, ele fiind reluate abia la 31 iulie 1962, într-o ritmică accelerată ceea ce a făcut posibilă sfinţirea ei la 12 octombrie 1969. La 23 aprilie 1995, din iniţiativa episcopului Casian Crăciun al eparhiei Dunării de Jos, Consiliul Local Tecuci a hotărât ca Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul catedralei să devină şi patronul spiritual al municipiului Tecuci, fapt care este marcat anual prin zilele culturii tecucene.
Acesta este istoricul pe scurt al catedralei, dar, fireşte autorul infuzează toate aceste date cu documente adrese, hotărâri – toate punând în lumină râvna şi interesul tecucenilor pentru ridicarea acestui locaş de cult şi dreapta credinţă de care sunt animaţi. Şi mai subliniez, tot aşa, telegrafic, că textul acestei lucrări este însoţit cu multe imagini şi facsimile şi că autorul a realizat o monografie completă, cu tot ceea ce este necesar pentru ca toţi cei care-o vor deschide să-şi facă o părere deplină asupra acestei zidiri, mândria oraşului şi barometru pentru evlavia, pietatea şi cucernicia celor ce-o populează la zile de sărbătoare.
Îl felicit pe autor pentru această monografie instituţională, care este, la rigoare, un crâmpei din istoria mult mai complexă a oraşului şi a fostului judeţ Tecuci. Nu ştiu în ce tiraj a fost trasă, dar cred că ea nu trebuie să lipsească de pe masa de lectură a fiecărei familii tecucene. Când fiecare biserică locală îşi va întocmi astfel de lucrări mărturisitoare monografia corespunzătoare, atunci vom avea tabloul exact al devenirii spiritului creştin în acest areal geografic. Mai este, cu alte cuvinte, de treabă.

Scris de Ionel Necula

8 Comments on "Viorel Burlacu – Monografia unui aşezământ bisericesc tecucean"

  1. Ionel Necula, Vasile Ghica, Viorel Burlacu, Ștefan Andronache, un fel de ,,careu de ași” al tecucenilor care lasă amprente puternice în cultura scrisă tecuceană. Fiecare în parte a acoperit câteva decenii de rodnică trudă în spațiul cultural tecucean. Felicitări Domnilor!

  2. Din câte cunosc, astăzi nici o altă biserică din Tecuci nu are un astfel de documentar. Deci, felicitări pentru cartea despre Catedrala Sf. Gheorghe!

  3. Cateva precizari la niste chestii auzite azi prin oras;
    1. Cercetasii morti in Tecuci, in timpul primului razboi mondial au fost 4 nu 23, si au murit inecati in fantana de langa pavilon si nu inghetati pe marginea drumului.
    2. La construirea foisorului au fost folosite caramizile de la biserica ,,Sf. Ilie” arsa in incendiul care a devastat Tecuciul in 1858, si nu caramizile de la vechea Catedrala ,,Sf. Gheorghe”.( scrie si in excelenta carte scoasa de dl. Burlacu, la p.24).

  4. Bravo Dl. Burlacu ca ne-am saturat de tuchelisti, papucari” si alti smenari legali, interlopi si protopopi, ciori si matracuci de la tecuci care au pus mana pe acest oras si fac ce vor. Inclusiv cimitirul a devenit loc de muls stie cel mai bine oli…. ce il conduce. Ciorile si marlanii cocalari dicteaza prin primarie, politie, pe strazi si prin cluburi dar nimeni nu ii vede ca nu pot ca altfel nu si-ar mai lua partea. DNA PE LA TECUCI CAND VII?

  5. Pacat ca nu gasim cartea si in librariile tecucene. Poate da Protoieria niste bani, pentru o marire de tiraj si cartea sa fie vanduta la pangarul Catedralei.

    • Protoieria a făcut totuși un lucru bun pentru dl. Burlacu și mai ales pentru cunoașterea ultimei sale apariții editoriale. La întâlnirea lunară cu toți preoții din arealul tecucean, părintele Gh. Joghiu a prezentat în termeni frumoși această carte despre Catedrala Sfântul Gheorghe. Părinte, poate vă gândiți la propunerea făcută mai sus de Liliana… Merită!

  6. Felicitati domnule Burlacu!O oaza de normalitate intr-un oras macinat de marlanie ,prost-gust si hotie.

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*