shopify
analytics tool

Vernisajul expoziţiei “Estetică şi expresivitate în tradiţia populară românească. Masca – funcţie apotropaică şi de divertisment”

expozitie-masti-populare-paul-buta

Muzeul de Istorie “Teodor Cincu” vă invită vineri, 9 decembrie 2016, ora 1200 la vernisajul expoziţiei „Estetică şi expresivitate în tradiţia populară românească. Masca – funcţie apotropaică şi de divertisment”. Expoziţia este deschisă cu ocazia sărbătorilor de iarnă şi cuprinde măşti populare confecţionate de maestrul Paul Buţă.

invitatie-paul-buta  România traversează „epoca imitaţiei”, iar promotorii culturii naţionale ţin tot mai greu pasul, invocând sintagma lui Titu Maiorescu „formă fără fond”. Puţini sunt aceia care mai ştiu că există o tradiţie în confecţionarea măştilor şi un ritual  specific pentru fiecare sezon al anului, care este păstrat încă dinainte de creştinism. Măştile sunt legate de anotimpuri dar şi de momentele importante din viaţa oamenilor: naşterea, nunta şi înmormântarea. Legat de aceste momente, etnologul Paul Buţă spune: „În acea perioadă exista credinţa că toate duhurile rele se îngrămădesc pe pământ la sfârşitul anului şi ele trebuie alungate, ca să întâmpinăm prima zi din noul an fără tot soiul de lucruri rele”. Ritualurile începeau cu venirea „mascaţilor”, persoane care purtau diverse măşti şi care loveau în talange, aveau bâte bifurcate pentru a alunga răul.
 
Masca este de origine precreştină şi avea rol ritualic, în joc, îmbuna spiritele rele pentru ca sufletele să ajungă la cer sau să plouă, să nu mai mănânce vârcolacii luna. În secolele XVIII-XIX, se trece de la caracterul ritualic al măştii la cel de divertisment, în care măştile-personaj întruchipau câte un caracter.
Dacă, în prezent, măştile populare au doar rol decorativ, altădată ele erau investite cu o putere simbolică, având adesea o funcţie apotropaică, de apărare împotriva duhurilor rele. Oamenii se fereau să folosească cuvântul „drac”, vorbind despre „dimon”, deoarece, în mentalitatea lor, asta ar fi atras răul. Mascaţii erau oameni care ştiau să stârnească hazul  şi care aveau imaginaţie şi inventivitate. Masca populară pentru alungarea duhurilor rele era concepută să fie cât mai urâtă „Ca să sperii pe urât, trebuie să fii mai urât ca el”. Masca nu este un simplu decor, ea trebuie jucată pentru a-şi împlini menirea de a alunga duhurile rele.
 
Nu toate măştile sunt înfricoşătoare. Cele de Anul Nou, careafis-paul-buta-scris-a4 însoţesc capra în ultima zi a anului, întruchipează leneşii, ignoranţii (hliziţii), moşii şi babele, beţivii şi hoţii. Datina spune că alaiul zgomotos avea scopul de a trezi râsete din partea spectatorilor. Trecerea într-un an nou era singura sărbătoare din an în care măştile reprezentau oameni buni. Astfel, anul care se încheia, era evidenţiat de masca unui bătrân blând, iar anul nou de cea a unui tânăr frumos sau a unui copil.
 
După ce jucau masca, aceasta era lovită de către „mascaţi” cu bâtele în afara hotarelor satului şi apoi i se dădea foc. Exista şi un ritual de distrugere a lor, nu doar de confecţionare.
 
Astfel de obiceiuri păgâne se mai păstrează şi astăzi în judeţul Galaţi, doar prin viu grai, în localităţile Umbrăreşti, Barcea şi Drăgăneşti. În localitatea Cudalbi există ritualul ca 100 de mascaţi, numiţi „harachi”, să meargă pe la casele oamenilor de Crăciun şi Anul Nou. La Priponeşti şi Cavadineşti erau „măscării”, oameni care îşi puneau ceva pe cap din blană de oaie.
 
Paul Buţă este născut în satul Rai, judeţul Vaslui, în anul 1961 şi a absolvit Academia de Artă din Chişinău, Facultatea de Artă Dramatică. Este actor de comedie la Teatrul „Nae Leonard” din Galaţi şi etnolog în cadrul Centrului Cultural „Dunărea de Jos”. Primele măşti începe să le confecţioneze în anii 1990-1991, până acum confecţionând aproximativ 1500 de măşti.
 
Colaborează, la început, cu doamna Mariana Chiriţă, iar pentru confecţionarea unei măşti foloseşte pănuşi de porumb, câlţi sau cânepă, blănuri naturale, nuci (pentru ochi), fasole (pentru dinţi) şi pene, exact cum povesteau bătrânii.
 
La începutul anilor ’80, judeţul Galaţi era considerat de către folclorişti ca fiind fără specific etnografic. Patriotismul local îl determină pe Paul Buţă să facă cercetări proprii, pentru a infirma această teorie. La început descoperă măştile de înmormântare apoi pe cele pentru dansuri sau alte ceremonii sau obiceiuri vechi, dezvoltând o întreagă etnografie a zonei şi devenind unul dintre puţinii specialişti gălăţeni în domeniu.
 
Moş Scarlatache”, după cum se recomandă artistul popular Paul Buţă, este unul dintre obişnuiţii târgurilor organizate de Muzeul Ţăranului Român sau Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” dar şi al Carnavalului de la Veneţia.
 
 Vă aşteptăm cu drag!

 

Fii tu primul care comentează on "Vernisajul expoziţiei “Estetică şi expresivitate în tradiţia populară românească. Masca – funcţie apotropaică şi de divertisment”"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*