shopify
analytics tool

A trecut în nefiinaţă prof. Ştefan Rugină

Rugină ŞtefanA încetat din viaţă profesorul Ştefan Rugină. Corpul neînsufleţit va fi depus la catedrala Sfântul Gheorghe din Tecuci. Dumnezeu să-l odihnească!

ŞTEFAN I. RUGINĂ ( nascut 17.04.1932, în satul Neguleşti, judeţul Tecuci, decedat oct. 2012), profesor.  Studii: şcoala primară în satul Tecucel. Studiile liceale le-a făcut în oraşele Bârlad, Craiova, Târgovişte, Predeal şi Tecuci( „D.A.Sturdza”).  În 1957 absolvă cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii „C.I.Parhon” din Bucureşti. Nu este reţinut în învăţământul superior, deşi rezultatele obţinute la învăţătură şi calitatea lucrării de stat îi dădeau acest drept.  În perioada 1958-1960 a funcţionat ca director al Muzeului Mixt din Tecuci.  A reluat săpăturile la Poiana (Piroporidava), apoi, în colaborare cu Institutul de Istorie „A.D.Xenopol” din Iaşi participă la lucrările arheologice de la Gârbovăţ (com.Ghidigeni). Rezultatele au fost sintetizate în studiul „Aşezarea din epoca bronzului târziu de la Gârbovăţ”, publicat, în colaborare cu A.C.Florescu şi D.Vicoveanu, în revista „Danubius”, vol.I, Galaţi, 1967.
A predat istoria la Şcoala nr.3 şi nr.7 din Tecuci, iar din 1962 până la pensionare (1994), la Liceul „C.Hogaş”.
După susţinerea examenului de grad I i se recomandă să se înscrie la doctorat. Este stopat şi de această dată din motive „de dosar”.
A susţinut la diverse simpozioane lucrări ştiinţifice pe care le-a publicat în presa de specialitate: „N.Iorga, evocator al Tecuciului”, „Folosirea elementelor de istorie locală în predarea istoriei României”, „Simion Bărnuţiu, apărător al drepturilor românilor din Transilvania”, „Românii toţi s-adună(1918)” etc.
În 2003, publică o excelentă monografie a Liceului Teoretic „C.Hogaş” pe care l-a condus ca director timp de 15 ani.
În această perioadă a coordonat apariţia revistei „Icar”, a organizat întâlniri cu foşti elevi ai liceului, deveniţi celebri: academicienii I.Iordan, Miltiade Filipescu, Mihai Berza sau cu alte personalităţi care şi-au legat destinul de Tecuci: academicienii I.Petrovici, Radu Vulpe, sculptorul G.Apostu, pedagogul Laurenţiu Stoica.
Pentru meritele profesionale şi culturale deosebite, Şt.Rugină a primit importante titluri şi distincţii: Medalia Muncii, Ordinul Muncii clasa a III-a, Profesor evidenţiat, Cetăţean de Onoare al Tecuciului, Diploma de Excelenţă( conferită de MEC).

Sursa: „Nasc si la Tecuci oameni” scris de Vasile Ghica

12 Comments on "A trecut în nefiinaţă prof. Ştefan Rugină"

  1. Era cam mai ca toti dascalii formati in perioada comunista un prepotent,simatizant al miscarii legionare si nu ezita sa povesteasca deschis amintiri din copilaria sa cand zicea ca a cunoscut diversi membri ai garzii.Era un antipatic atat pt elevi cat si pt colegii sai.

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

  2. În nefiinţă să ne rugăm ca nu cumva să treacă domnul care a scris articolul la sfârşitul vieţii lui! Să aibă sănătate şi credinţă şi viaţă lungă pentru ca Dumnezeu să-l ajute să uite de nefiinţe! Auzi nefiinţă! Dumnezeu să-l odihnească ca fiinţă pe robul Ştefan la Dreapta Lui cu Drepţii Raiului. Sfânta Fecioară Maria cu toţi Sfinţii şi Îngerii să ne ajute pe toţi, pe toate fiinţele, vii sau adormiţi, pe Calea Mântuirii şi A Vieţii Veşnice în Împărăţia Sfintei Treimi cea de O FIINŢĂ ŞI NEDESPĂRŢITĂ!!!

  3. Intr-adevar, o zi de doliu pentru tecuceni care pierd, prin persoana domnului profesor Stefan Rugina, un intelectual adevarat, un profesor din vechea garda si cum putini din cei ce vin din urma par a-i calca pe urme. Tecucenii, ne putem considera de acum ceva mai saraci, totodata putand medita mai abitir la efemeritatea acestei vieti! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in Imparatia Sa pe domnul profesor!
    P.S. – Legat de titlul sub care apare aceasta veste trista, am totusi ceva de spus. Dincolo de cuvantul scris „nefiinaţă” (scapare oarecum scuzabila), expresia in sine „a trecut in nefiinta” este totalmente inadecvata din mai multe puncte de vedere. Departe de mine gandul de a o pune pe seama unei rele-vointe a celui care a dat acest titlu, cat mai ales pe o neintelegere de tip semantic care din pacate persista in presa romanesca de peste 20 de ani. In primul rand aceasta expresie raneste constiinta crestina a majoritatii celor care afirmam credinta intr-o viata viitoare. In al doilea rand e o exprimare de tip ateu, anume ticluita, tocmai pentru a lovi in credinta in Inviere si viata vesnica a crestinilor. Este bine stiu ca exista alte tipuri de exprimare ce pot fi folosite la moartea unei persoane si care sunt impregnate de nadejdea unei treceri catre o alta lume (dimensiune, stare etc.): „a trecut la cele vesnice”, „s-a mutat la Domnul”, „a fost chemat de Dumnezeu” s.a. In al treilea rand „nefiinta” loveste si familia indurerata, care se lega de ultima speranta in momentul despartirii de o persoana draga si anume de faptul ca aceea persoana continua sa existe cu sufletul, tragand nadejdea ca intr-o buna zi revederea va fi posibila. A-i spune insa ca „a trecut in nefiinta” echivaleaza cu a-i da de inteles sa-si ia gandul de la o asemenea „bazaconie” fiindca decedatul pur si simplu este des-fiintat, nemaiexistand nimic dupa care sa te indreptateasca sa crezi ca e posibil sa te mai revezi cu cei dragi, plecati din aceasta lume. In ultimul rand, trebuie spus, expresia aceasta este incorecta pana si din punct de vedere gramatical. Acest fapt il arata foarte exact, in opinia mea, fostul Mitropolit al Clujului – Bartolomeu Anania, om care stapanea foarte bine limba romana, din care dati-mi voie sa citez:”expresia e o impietate si fata de limba romana, existand o grava inadvertenta gramaticala intre verbul «a trece» si substantivul «nefiinta». «A trece» inseamna miscarea de tranzitie dintr-un mediu in altul, de la o stare la alta, de la un mod de existenta la alt mod de existenta. Or, in cazul de fata, verbul nu are si nu poate avea obiect, de vreme ce nefiinta e negarea oricarui mediu, a oricarei stari, e negarea oricarui mod de existenta si a existentei insasi. In nefiinta nu se poate trece, pentru ca nu ai unde, cum si in ce, ea definindu-se pe sine ca non-existenta, ca neant. Neantul insa nu e ceva in sine, ci un simplu concept cu care se opereaza in filosofie, asa cum in matematici se opereaza cu numarul negativ. Agramatismul expresiei e pe masura celui ce a nascocit-o”
    In fine, voi incheia aici acest subiect care ar necesita o intreaga dezbatere spunand, ca o constatare, ca in absolut toate situatiile intalnite de mine, ori de cate ori a fost folosita expresia „a trecut in nefiinta”, tot de atatea ori s-a continuat cu un „Dumnezeu sa-l/s-o ierte” !!!. Dar care Dumnezeu ?! Acesta este la randu-I desfiintat prin aceasta exprimare, negandu-I-se existenta!Asta m-a facut sa cred ca majoritatea celor ce folosesc aceasta formulare nu s-au gandit niciodata la intelesul ei profund, preluind-o pur si simplu fara simt critic, fie, mult mai grav, e o forma ultima de batjocura adusa credintei crestine, o alcatuire de maxim cinism de care ar fi bine sa ne debarasam, macar cei care ne afirmam si asumam credinta in Dumnezeu.

    • Domn profesor, toate bune si frumoase in tot ce ganditi si ati scris..dar, logic si realist sa gandim : cum sa credem ca se vor regasi pe alte taramuri miliardele de oameni disparuti de pe acest pamant de la aparatia si constientizarea omului ca fiinta cu suflet?De unde avem cunostinta ca ne vom revedea cu parintii, copiii dusi inaintea parintilor, rude si prieteni? Unde scrie, cine scrie despre asa ceva? Poate fi verificat, sunt semne despre asa ceva?

    • haiii, domnu’ diriginte, ca ne fortati pe toti sa cumparam 2-3 monografii!!

  4. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-i dea preastimabilei sotii taria de a rezista cruntei lovituri !
    L-am avut ca profesor cand eram in clasa a V-a si apoi in tot liceul. A fost un dascal extraordinar, un director exigent, dar drept. I-a placut sportul, ne-ezitand sa loveasca mingea de fotbal alaturi de elevii sai. A fost si va ramane un adevarat „cetatean de onoare” al municipiului nostru.
    Dom’profesor, imi va fi dor de zambetul dumneavoastra si de discursul dumneavoastra erudit. Nu avem cum sa va uitam, „nea Fanica” !…

  5. E greu sa crezi ca din acest moment omul, profesorul, istoricul Stefan Rugina ramane doar in mintea si sufletul catorva dintre noi.
    E dificil sa accepti ca o memorie fantastica ca cea a istoricului, dar si tot ce a insemnat incarcatura nepretuita a unei vieti nu si-au gasit locul in viata decat cu scurta-i viata.
    E trista si nemultumitore apoi o astfel de parasire cand dispare o data cu omul o specie si tot ce au insemnat: demnitatea, corectitudinea, vigilenta, atitudinea.
    Am pierdut astazi unul din putinii intelectuali adevarati.
    Sa ne pazesti dintre stele Dascale ! Cu siguranta, vei face totul acolo, la fel de bine ca aici pe pamant.

  6. Dumnezeu sa-l odihneasca ! Mi-a fost coleg o vreme. Un om remarcabil. Condoleante familiei.

  7. sa-i fie tarana usoara.a fost extraordinar si ca om si ca dascal.

  8. Dumnezeu sa-l odihneasca! A fost un om, un profesor, un director cu totul remarcabil! Fie-i tarana usoara!
    Este depus la Catedrala. Inmormantarea este luni, la ora 11.

  9. A plecat dintre noi un OM de mare valoare, un OM cu principii de viaţă sănătoase, un mare DASCĂL, de o verticalitate și demnitate pe care cu greu le mai găseşti în zilele noastre. Profesorul Ștefan RUGINĂ a fost şi este un model de dascăl. Am pierdut o personalitate emblematică a învățământului și comunității tecucene.
    Dumnezeu să vă odihnească, Domnule PROFESOR!

  10. Să-i fie ţărâna uşoară! Condoleanţe familiei. Un adevărat OM, un adevărat profesor.Tot respectul pentru astfel de români. Acest gen de oameni se împuţinează pe zi ce trece în România. Domnul Director Rugină, un om extraordinar.

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*