shopify
analytics tool

Semne si culori ale timpului UNIREA

sursa: ziuanationala.ro

Pentru 24 ianuarie, de ziua Unirii, Muzeul Mixt Tecuci a scos din colectia de “Arta a copiilor” donata in anul 1995 de profesorul Ştefan Buţurcă un numar de 108 desene pe aceasta tema, realizate in perioada 1974-1990 de elevii de la Scoala Nr: 1 si Nr: 2 Matca si de la Scoala Generala din satul Tepu. Este o expozitie, as putea spune, “tur de forta”, inconjurand de doua ori peretii foaierului Salii de Spectacole “Ion Petrovici” a Casei de Cultura Tecuci aproape intocmai ca o “hora” a culorilor si formei. Caracterul pregnant cromatic al expozitiei si extraordinara forta determinata pe de o parte de executia plastica, pe de alta parte de modul de expunere, face din acest spatiu neconventional si altfel greu de adaptat expozitiilor de arta, un loc privilegiat al culorii, istoriei, actului artistic.  Din capul locului, expozitia nu este si nici un poate fi Unirea, ea este poate asa cum se si intituleaza, cumva, aproape de “Culorile unirii”, pentru ca tot ce reusesc accesiti copii care pot avea astazi treizeci, patruzeci sau chiar mai multi ani, este sa ipostazieze un moment istoric. Sigur, Unirea are in acesti copii interpreti in forma si culoare. Privitorul insa interpreteaza si el, pentru ca se afla in postura unui ochi scos de doua ori din timpul unirii: si din cel istoric, dar si din cel legat de timpul realizarii sau executiei operei de arta. Pentru ca adevaratul inteles si efect al unei opere de arta trebuie pus in legatura cu momentul aparitiei ei, de data aceasta vorbind de peritada de apogeu a comunismului romanesc.
Ori daca, o data cu aceasta expozitie se poate vorbi in context de cultura istoriei, dar si de cultura estetica, ceea ce se poate analiza intr.-un plan secund este modul in care acestea se sustin, dar se si contamineaza. Istoria, nu ca tema plastica, ci ca moment al executiei, fortata de o anumita intentie ideologica se camufleaza artistic; in aceasi vreme arta suporta un tip de suprapunere ideologica, altefel usor de observat pentru cei traitori in vreme comunista si de evidentit si exemplificat pentru o mare majoritate a vizitatorilor mai tineri de treizeci de ani.
Fara indoiala, expozitia, ca si colectia profesorului Stefan Buturca formata din 15 988 desene, este o mostenire materiala, dar si de sens. Pe buna dreptate apoi, se poate impartasi ideea acestui profesor privitoare la o educatie si un spirit patriotic care astazai lipseste si ne lipseste. Si nu am face o discutie prelungita pentru ceva care un are legatura cu viata, cu momentul si societatea actuala, cu neajunsurile ei. Si pe dreapta simaza, expozitia data vorbeste de traire romaneasca, de sanatate morala, de bucurie si incredere.
In situatia unei examinari critice, expozitia necesita separarea scopului ei afirmativ care marcheaza pe de o parte efortul de realizare, pe de alta parte intentia pregnant estetica sau plastica a desenului. Acesta este si momentul deplin salvador al creatieti micilor artisti, pentru ca dincolo de curatenia varstei care intra in fiecare din conjugarile verbelor creative, profesorul traseaza, discuta si formuleaza cerinte plastice, iar istoria sau tema istorica se lasa cuprinsa de aceasta arie.
Privita dintr-un alt unghi, cel al stilisticii, expozitia e prinsa de un decorativism major in care stilurile artistice si picturalitatea isi au mai putin locul, totusi ea are imensul avantaj al culorii, al formei si expresiei, iar lucrarile au nota lor de amuzament determinata de momentul “creator”, de logica compozitionala specifica varstei sau de constructii ale formei absolut irepetabile.
Aceasta expozitie si desenele ei sunt intre putinele creatii a caror vraja nu se risipeste atat de usor ca cele ale artei contemporane sa spunem, o arta de idei care o data resimtite fac prezenta un tip de cruzime pura, iar privitorul resimte caracterul “terifiant” al artei. Arta aceptor copii dimpotriva se extrage, sta si se doreste in zona frumosului si bucuriei, iar acest lucru este o evidenta aici.
Apoi, surprinzatoare in aceasta expozitie, este coerenta desenelor copiilor, iar acest lucru survine cu maxim firesc indiferent care este logica compozitionala si impotriva executiei aparent precare. Sensul lor, intelesul lor, aparenta lor vizuala si si textuala nu are niciodata de suferit. Cuprinsa rareori de gestul abstractionarii si niciodata de puterea abstractionarii, arta copiilor se afla foarte aproape de local in care forma si continutul se suprapun si se intretin.
Se poate spune cu usurinta ca o data cu aceasta expozitie, inca o data, se face acea fina trecere de la arta copiilor ca arta tolerata sau acceptata la ceea ce ea este si se sustine ca paricularitate, ca iesire din norma, ca autenticitate plastica.
Poate ca nimic, intr-un timp resimtit atat de greu din punct de vedere social si politic, nu surprinde mai clar prin traire autentica, prin sinceritate si bucurie. Si poate e un exemplu in acelasi timp : de la copii la adulti, din anii ’70-’80 la momentul anului 2012.

Lucia Gologan – Galeriile de Arta « Gheorghe Perascu » – Tecuci

Fii tu primul care comentează on "Semne si culori ale timpului UNIREA"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*