shopify
analytics tool

Oraşul Tecuci – scurt istoric

TECUCI - Centrul-Scolar-Agricol_tecuci.eu   Prima atestare documentară a oraşului Tecuci datează din secolul ai XV- lea, mai precis din 1 septembrie 1435, când lliaş voievod anunţă, printr-o scrisoare, pe Vladislav, regele Poloniei, că s-a împăcat cu “iubitul său frate”. Ştefan Voievod, căruia i-a oferit mai multe ţinuturi din sudul Moldovei, între care şi “oraşul Tecuci, cu tot ocolul….”. In secolul al XV-lea documente privitoare la oraş mai avem : din 3 iulie 1460 într-un document emis de Ştefan cel Mare prin care stabileşte ca negustorii lipoveni, care vor trece postavuri în Ţara Românească, să plătească “şi la vama din Tecuci, câte 2 zloţi de la fiecare car”. La 1466 numele localităţii apare menţionat în “Letopiseţul Moldovenesc” scris de călugării de la Mănăstirea Putna.

După victoria de la Podul înalt din ianuarie 1475, Ştefan cel Mare i-a fugărit pe turci pînă la lonăşeşti, peste Şiret şi s-a odihnit cu oastea sa, vreme de trei zile,”la movila cea mare a Tecuciului” (Grigore Ureche).

începînd cu secolul al XVI – lea documentele privitoare la tîrgul Tecuciului încep să fie mai bogate,astfel încît în anul 1549 Tecuciul ocupa locui patru în comerţul Moldovei cu Braşovul.

C. Negruzzi menţionează că în anul 1564 în apropierea Tecuciului ar fi avut loc întîlnirea soliei boierilor moldoveni cu Alexandru Lăpuşneanu.

La insistenţele vornicului Motoc de a renunţa la tronul Moldovei, domnul repus în drepturi de turci ar fi răspuns categoric “Dacă voi nu mă vreţi,eu vă vreau!”

La 10.iunie.1587  la Tecuci s-a oficiat căsătoria lui Vlad, nepotul domnitorului Moldovei, Petru Şchiopul, cu Velica, fiica lui Ivan Norocea din Răzvad.

La nunta făcută “cu multă cheltuială şi jocuri ” şi la care s-au adunat “până la trei mii de oameni ” a participat şi Mihnea Voda, domnitorul Ţării Româneşti (Grigore Ureche).

La începutul secolului al XVII-lea, avem prima menţiune în limba română, intr-un zapis de vânzare a satului “Ţiganei, ce se chiamă la Dimaci” din ţinutul Tecuciului, unde întâlnim numele a doi preoţi,Zaharia şi Tatu.

Misionarul catolic Marco Bandini precizează că la Tecuci, aşezare situată “într-un loc frumos “, şi cu ” pământ foarte producător de grâu şi vin “, “casele schismaticilor (ortodocşilor) sunt în număr de 500, cu 4000 de locuitori şi trei biserici făcute din lemn”.


Secolul alXV-lea
1435, sept. 1 – Iliaş voievod anunţă printr-o scrisoare pe Vladislav, regele Poloniei, că s-a împăcat cu „iubitul său frate”, Ştefan Voievod, căruia i-a oferit mai multe ţinuturi din sudul Moldovei, între care „şi oraşul Tecuci, cu tot ocolul…”
1460, iul. 3 – Un document emis de Ştefan cel Mare stabileşte ca negustorii lioveni – care vor trece postavuri în Ţara Românească – să plătească, şi la vama din Tecuci „câte 2 zloţi de la fiecare car”.
1466 – Numele localităţii apare menţionat în „Letopiseţul moldovenesc” scris de călugării de la mănăstirea Putna.
1475, ian. – Ştefan cel Mare – după ce i-a fugărit pe turcii învinşi la Podul înalt până la Ionăşeşti peste Şiret – s-a odihnit cu oastea sa, vreme de trei zile, „la movila cea mare a Tecuciului” (Grigore Ureche).
1476 – Aşezarea a fost jefuită de către turci. …citeste intregul document.

Secolul alXVI-lea
1504 – Din Tecuci se efectuează un transport cu mărfuri la Braşov.
1507, febr. 22 – Bogdan voievod întăreşte slugii sale Mircea Virte „un sat la Tecuci, la Salce, unde a fost Iliaş, mai sus de hotarul târgului Tecuci“, cumpărat cu 150 zloţi de la Isaico.
1538 – Cu ocazia expediţiei în Moldova a sultanului Soliman Magnificul, turcii şi tătarii au pricinuit pagube mari Tecuciului.
1549 – Tecuciul ocupa locul patru în comerţul Moldovei cu Braşovul, efectuând 22 transporturi de mărfuri în acest oraş din Transilvania.
1551 – Expedierea de mărfuri spre Braşov se intensifică, Tecuciul ocupând locul al treilea între celelalte aşezări ale Moldovei.
1564 – în dumbrava Drăgăneştilor, din apropierea Tecuciului, se crede că ar fi avut loc întâlnirea soliei boierilor moldoveni cu Alexandru Lăpuşneanu. La insistenţele vornicului Motoc de a renunţa la tronul Moldovei, domnul – repus în drepturi de turci – ar fi răspuns categoric: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau !”(C Negruzzi).
1574 – După uciderea Iui Ioan Vodă cel cumplit de către turci, tătarii se năpustesc şi asupra Tecuciului devastându-1.
1577, mart. 16 – Petru Şchiopul întăreşte „lui pan Albul” stăpânirea peste „satul Cămileşti, pe Bârlad, mai jos de târgul Tecuciului“, reînnoind atunci şi hotarul dintre moşia târgului şi satul menţionat. …citeste intregul document.
Secolul al XVII-lea
1602, mart. 25 – în localitate a fost redactat în limba română un zapis de vânzare a satului „Ţiganei, ce se chiamă la Dimaci”, din ţinutul Tecuciului. în acest document, ce marchează consacrarea scrisului în propria limbă, se întâlnesc numele şoltuzului Ivan Pătacăi, a preoţilor Zaharia şi Tăta, precum şi a negustorilor de aici: Andone, Oance şi Ion Băican. iul. / aug. – Radu Şerban alungând pe Simion Movilă din Ţara Românească, pătrunde în Moldova şi arde Tecuciul.
1616, ian. – Prinţul polon Korecki, care-I susţine pe tânărul domn al Moldovei Alexandru Movilă, se află la Tecuci, despre care nobilul francez Charles de Jopecourt precizează că este un „oraş de graniţă destul de bun spre a-i aţine calea lui Ştefan” [Tomşa al II-lea, n. n.) care, cu sprijin din Ţara Românească vroia să-şi recucerească tronul. …citeste intregul document.

Secolul al XVIII – lea
1704, apr. 12 – Clucerul Constantin Zbera împreună cu târgoveţii bătrâni măsoară locul vel vornicului Iordache Ruset din hotarul târgului Tecuci, partea din jos, dăruit acestuia de domnul Moldovei, precum şi alţi 450 stânjeni cumpăraţi de la logofătul Ioniţă Tălăbescu.
dec. 13 – Mihai Racoviţă întăreşte vornicului I. Ruset stăpânirea peste moşia Bosânceşti, aflată la nord de Tecuci.
1708, aug. 24 – Mihai Cehan Rahoviţă, domnitorul Moldovei, comunică căpitanilor, hotnogilor şi stegarilor din ţinutul Tecuciului că l-a înlocuit pe Pascal cu Stamate Gheuca pe care 1-a făcut căpitan mare.
1711, ian. 24 – Iarmarocul Sânzienilor de aici este amintit şi în „Cronica Ghiculeştilor”.
iul. / aug. – După înfrângerea moldovenilor, la Stănileşti, oraşul a fost devastat şi trecut prin foc de către tătari. Cea mai mare parte a locuitorilor săi s-au retras la Nicoreşti.
1716, sept. – „Apele mari […] au înecat multe dobitoace şi oameni”.
– Dimitrie Cantemir în lucrarea sa „Descrierea Moldovei” precizează că „târguşorul Tecuci” – care este „scaunul sărac a doi pârcălabi” – „nu are ziduri”. …citeste intregul document.

Secolul al XIX – lea
1801/ 1802 – în partea de SE a târgului, pe malul stâng al Bârladului, se întemeiază satul Slobozia Cernicari.
1802, oct. – Puternicul cutremur de pământ, produs în zona Vrancei, cauzează numeroase stricăciuni clădirilor mai înalte.
dec. – Alexandru Constantin Moruzi, voievodul Moldovei, numeşte judecător pentru ţinutul Tecuciului pe comisul Panaite Ciucă.
– „Condica liuzilor”, redactată din ordinul lui Alexandru Moruzi, menţionează existenţa în Tecuci, precum şi în satele aparţinătoare[Odaia, Braniştea, Focşa ş.a.], a 169 capi de familie de origine străină, dintre care 47 aparţineau breslei negustorilor.
1808 – Regimentul de grenadieri malo-rus, dislocat la Tecuci, emite un atestat de evidenţiere pentru serdarul Nicolai Stamatin, ispravnicul ţinutului.
1809,ian. 28 – Comisul Costache Conachi este numit ispravnic al ţinutului Tecuci.
1810, iun. – „Breasla neguţitorească” se plânge Divanului Moldovei de plata bezmănului pentru „toată dugheana şi casă” pe care o impunea Mănăstirea Prorocul Samoil din Focşani proprietara moşiei târgului.
1811, ian. 12-0 baterie a Regimentului de artilerie din cea de-a 11-a Divizie rusă se află instalată la Tecuci.
1812- Compania de cavalerie rusă condusă de maiorul Vassileski se află cantonată la Tecuci.
1813- S-a construit Biserica Sf. Gheorghe cu „cheltuiala şi osteniala” protopopului Trandafir.
1815,oct. / nov. – O epidemie de ciumă afectează localitatea.
1816,oct. 18 – Inginerul D. Clement realizează una din primele hărţi ale aşezării şi moşiilor care o înconjurau.

1817, iul. 20 -Domnitorul Moldovei, Scarlat Alexandru Callimachi, emite un hrisov prin care stabileşte „zilele de iarmaroace” ale Tecuciului: 1 ianuarie, 9 martie şi 24 iunie.  …citeste intregul document.

Secolul al XX – lea
1900, ian. 20 – se intemeiază Şcoala Profesională de fete „Tache şi Elena Anastasiu”.
Populaţia Tecuciului se cifrează la 13.405 locuitori.
-Theodor I. Berza publică volumul de poezii „Amintiri”.
1901, nov. 28 – Ştefan Costea întemeiază ziarul politic săptămânal Săgeata”
-Strazile oraşului sunt iluminate cu petrol.
-Dintr-o statistică a meseriaşilor reiese că din cei 860 câţi existau în localitate: 521 erau români, 199 evrei şi 140 straini.
-Echipa de fotbal a Garnizoanei susţinea jocuri amicale cu formaţii similare din oraşele Bârlad şi Focşani.
1902, apr. 30 – Asupra oraşului s-a abătut o neobişnuită ploaie cu grindina. Piatra căzută „a trebuit să fie încărcată în diverse vehicule, spre a fi depozitată la marginea oraşului”. (Iorgu Iordan).
oct 14 / nov. 10 – Liderii Partidului Conservator tipăresc saptămânalul „Ecoul Tecuciului”
-Pe lângă Biserica catedrală „Sf. Gheorghe” s-a înfiinţat o Societate Corală ce include 18 persoane.
-A fost întemeiată Şcoala de Adulţi ce îşi desfăşura activitatea pe lângă Şcoala nr. 1 de băieţi.
Se editează „Gazeta liberală”.

1903, iun 18 – S-a stins din viaţă farmacistul Constantin Racoviţă, personalitate politică tecuceană. Cei 40.000 lei donaţi Ministerului Cultelor au constituit „Fondul Racoviţă” din  care timp de două decenii s-au acordat ajutoare copiilor săraci din localitate.  …citeste intregul document.

Surse de informaţie

1. Alarma, 1910
2. Astra tecuceană, 1996-1998
3. Ateneul cultural, 1923-1924
4. Aurora, 1877
5. Avântul, 1957-1964
6. Avântul ţărei, 1914
7. Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie, Circumscripţia Tecuci, 1926-1927, 1930-1938, 1940-1941
8. Buletinul Comunal al Primăriei oraşului Tecuci, 1937-1945
9. Buletinul Comunal şi al întreprinderilor Comunale Tecuci, 1939-1948
10. Crucea Roşie, 1908
11. Curierul Tecuciului, 1935-1944
12. Cuvântul nostru, 1933
13. Ecoul Tecuciului, 1902
14. Freamătul, 1911/1912
15. Gazeta Tecuciului, 1887 / 1888
16. Glasul dreptăţii, 1922-1925
17. Glasul Tecuciului, 1990-2000
18. Habimah, 1929-1931
19. înainte spre socialism, 1949-1955
20. Lămuriri şcolare, 1930-1935
21. Observator T, 1993-2000
22. Opinia Tecuciului, 1932-1933
23. Pământ şi vot, 1919-1924
24. Primăvara, 1910
25. Progresul, 1946-1948
26. Provincia literară, 1908
27. Revista naţională română, 1914-1916
28. Scutul Tecuciului, 1903-1907
29. Tecuciul, 1897-1899, 1906, 1913, 1920
30. Tecuciul, 1990
31. Ţăranul, 1928
32. Voinţa Tecuciului, 1899-1900
33. Viaţa sufletească, 1932-1933

II Alte publicaţii periodice:

1. Albina românească, Iaşi, 1830, 1842-1843
2. Buletin. Foaia publicaţiilor oficiale ale Principatului Moldovei. Iaşi, 1833-1859
3. Calea Nouă, Focşani, 1950-1952
4. Gazeta de Focşani, 1865-1885
5. Gazeta de Galaţi, 1865-1887
6. Gazeta de Moldavia, Iaşi, 1851, 1855, 1857
7. Monitorul de Galaţi, 1998-2000
8. Progresul, Iaşi, 1863-1865
9. Steagul Roşu, Bârlad, 1952-1955
10. Steaua Dunării, Iaşi, 1856
11. Viaţa liberă, Galaţi, 1990-2000
12. Viaţa nouă, Galaţi, 1962-1989
13. Zimbrul, Iaşi, 1851

Autor prof. Ştefan Andronache

Redactat si corectat de Iona Spătaru elava a liceului Calistrat Hogas din Tecuci.

 

Fii tu primul care comentează on "Oraşul Tecuci – scurt istoric"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*