shopify
analytics tool

UPDATE: Doi ani fără badea Cerchez

Octavian-Cerchez

Au trecut doi ani de când badea Cerchez s-a mutat într-o altă galaxie şi lumea a rămas tot în câte-a lăsat-o. Ne bălăcim în aceleaşi mizerii, iar semne de îndreptare nu se văd de niciunde. Altă dată visam la mai bine, acum tânjim după normalitate. E un semn că derapajele noastre sunt profunde şi de lungă durată.  Aşteptăm zăpezile-albastre să mai spele câte ceva din păcatele lumii, din râutăţile şi ticăloşiile care ne macină viaţa şi destinul nostru terestru. Aşteptăm ziua care-ţi era aşa dragă de-o marcai cu tricolorul arborat în balcon. La Bucov, unde stăteai la taifas cu fraţii basarabeni, trandafirii-au înflorit a doua oară. E un semn că toamna va fi lungă şi buimacă, plină de pâcle şi de neprevăzut. Aşteptăm vremea împodobirii brazilor cu beteală şi becuri colorate, vremea înhămării telegarilor la sanie şi a clopoţeilor râzând, vorba poetului, până la lacrimi. Au trecut doi ani de la mutarea ta într-o altă galaxie şi încă nu ştim dacă e bine că ţi-am supravieţuit. Maşina de trăit s-a defectat şi zornăie din toate şuruburile. Ne mângâiem cu amintirea ta şi-ţi promitem s-o ţinem tot proaspătă şi nefisurată.  Noapte bună, dragul nostru şi Dumnezeu să te asibă în paza Sa! Ionel Necula 

———————

Am costientizat moartea brutal, în martie 1965, când radioul a dat formă naţională decesului lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Se vede că în acest fel moartea lui a atins cel puţin un copil din ţară aceasta. Mi-aduc aminte că plângeam în spatele crivatului, cu suspine, şi nu ştiu cât plângeam omul de care abia înţelegeam că are un nume, dar ştiu cât mă zguduia ideea morţii născută brusc în mine.

În timp însă te acomodezi amundurora, şi vieţii, şi morţii… Viaţa îşi ia de obicei în posesie dreptul de preferinţă şi moartea rămâne cumva lăturalnică, însoţeşte doar timpul cu umbra ei. Şi uite aşa moartea în sine nu face o vreme nici câtimea a zecea pierdută de virgulă. Ne zbenguim cu ea alături înţelegând pera târziu că ne însoţeşte asteptandu-ne.

Există totuşi un moment când începe să se potopească din viaţa, nu din viaţa ta, ci viaţa ta prin vieţile altora, a celor chemaţi să se urce în ceruri. Dispăruţii de lângă tine înseamnă bucăţi uriaşe de viaţa rupte. Pieritul videază brusc părţi până atunci neînchipuit de pline, hălci întregi din viaţa, dureros de frumoase, dispar, iar ele nu vor fi niciodată şi de nimic înlocuite.

Iată de ce pentru fiecare din cei care l-am cunoscut pe Octavian Cerchez, dispărutul e la fel de prezent. Neinlocuitul e păstrat mai intact în memorie, mai unic se profilează pe spaţiul rupt şi mai clar se distinge ca făptuitor în lumea pe care a părăsit-o. Iar eu, prin aceste rânduri consimt si astazi la o prezenţă vie a omului, publicistului, zglobiului Octavian Cerchez. Cu sigurantă, Dumnezeu nu sterge  o viata draga, prea uşor.  Lucia Gologan

—————–

Dragă Tavi,

Acum, la doi ani de la cumplita ta dispariţie dintre noi, m-am gândit că trebuie numaidecât să-ţi trimit aceste rînduri. În tot acest timp, am fost prezent aproape la toate manifestările cultural-artistice si sociale organizate de casa de cultură, bibliotecă, muzeu sau alte diferite unităţi şcolare şi mereu, ţi-am simţit lipsa cu adevărat. Aceasta pentru că, lîngă mine, nu mai era acel nelipsit coleg şi prieten care, purta cu mare mândrie, la gât, legitimaţia cu poza pe care scria “Cotidianul Viaţa Libera “. Atunci când eram întrebaţi de cineva străin, cu ce ne ocupam si pentru ce am venit la acel eveniment, îţi plăcea să răspunzi ” ei, măzgălim şi noi hârtiile din carneţele !”. Dar, te asigur eu, tu nu faceai acest lucru ci consemnai cu mare obiectivitate evenimentele petrecute, exact aşa cum se desfăşurau ele. Te mîndreai şi cu funcţia de vicepreşedinte al “Asociaţiei Cultului Eroilor”, erai mereu prezent printre aceştia si te bucurai exact ca un copil când găseai un nou document care să ateste o nouă mărturie deseori eroii, mai ales cei din jurul nostru. Erai implicat şi in viata cercetaşilor dar şi in cea a aviaţiei, unde aveai cunoştinte fantastice. Îmi amintesc si de implicarea ta în manifestarile ce îl cinsteau pe adevaratul erou tecucean Narcis Şonei şi nu lipseai de la nici unCerchez Octavian_tecuci.eu eveniment, mai ales legat de eroi. Mă bucuram nespus cand mă vizitai la birou şi intrai cu veşnica întrebare : “Aici e redacţia Observatorului ” ?, deşi ştiai că nu e . Chiar dacă nu sunt un adept al băuturii, îmi plăcea să te servesc cu “una mica ” şi beam şi eu cu tine cîte… una. Îmi aduc aminte si bucuria ce o aveai când mai primeai cîte o ” recompensă de la “Viaţa liberă “, dar tu nu o faceai pentru asta, ci pentru că îţi plăcea. Chiar dacă te deplasai mai greu, aveai mereu cu tine, prietena ta, Dacia GL O7 CER iar acum, acel numar de înmatriculare, mai ales literele, care insemnau începutul numelui familiei, acum reprezintă pentru tine, locul unde te afli. Acolo, sunt sigur că, reuşeşti să consemnezi în continuare evenimentele şi te rog să o faci si în continuare, aşa cum o făceai şi aici, pe pământ.

Ai avut, ai şi vei avea mereu respectul şi recunoştinta mea !

Dumnezeu să te aibe , în continuare, în pază !

In memoriam Octavian Cerchez ( 22.08.1936- 30.11.2010 )

Sursa: infotecuci.ro

1 Comment on "UPDATE: Doi ani fără badea Cerchez"

  1. Multumesc din suflet celor care si-au amintit de tatal meu si care au scris atat de frumos despre el!

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*