shopify
analytics tool

S-a calculat hoţia prin contractele de achiziţie publică. Greşit!

Achizitii

foto: manager.ro

Performanţă românească: s-a calculat hoţia prin contractele de achiziţie publică. Greşit! – Institutul de Politici Publice, una din organizaţiile neguvernamentale româneşti care mai mişcă ceva, s-a apucat să calculeze cam cât se fură în ţara asta, din bugetul achiziţiilor publice. Şi i-a dat cu virgulă, ca la popă… Oamenii spun că s-au agitat, au analizat peste 160.000 de proceduri de atribuire de contracte din activitatea a mai bine de 5.000 de autorităţi contractante, au făcut lobby, au trimis 332 cereri de informaţii de interes public şi la final au tras concluzia că România pierde anual prin contracte supraevaluate în jur de 2,5 miliarde de euro. Nu e nimic de mirare aici, în afară de mărimea sumei, pe care o suspectez ca fiind mult mai mică decât valoarea reală. Ce e cu adevărat surprinzător, totuşi, este faptul că nu se cunoaşte cu adevărat cuantumul real al totalului achiziţiilor. Se bâjbâie printre declaraţiile oficialilor, potrivit cărora România a dirijat spre achiziţii publice în anii 2009-2010 suma de 19 miliarde de euro, bani care au trecut prin Sistemul Electronic de Achiziţii Publice şi printre calcule privind gradul de eludare a sistemului SEAP.
Pe baza mediei europene a achiziţiilor publice, care reprezintă cam 18% din bugetele naţionale, cei în cauză au ajuns la concluzia că doar circa 40% din firfirici au trecut prin SEAP, altfel singura modalitate legală de a da curs achiziţiilor în sistemul de stat.
Ceilalţi bani sunt “ia-mă de unde nu-s”! Adică au fentat sistemul obligatoriu şi sunt susceptibili să fi fost cheltuiţi pur şi simplu samavolnic. Despre ei nu se mai afirmă prea multe, deşi aici ar trebui să fie bătaia peştelui.
E vorba de 60% din totalul de aproape 20 de miliarde de “cocoşei” europeni, adică vreo 16 miliarde, aşadar 8 miliarde pe an. Sigur, nu toţi ar dispărea fără urmă, că mai trebuie să şi rămână ceva de pe urma lor, un petic de asfalt, o imprimantă, ceva.
Doar această afirmaţie ar trebui să “bage în boale” tot ce înseamnă structură anticorupţie din ţara asta, instituţii altfel denumite pur bombastic după o eventuală legătură cu aşa ceva, căci de ani de zile nu s-a reuşit punerea la răcoare a unui singur guguştiuc mai grăsuţ, aşa.
Dar visul autosesizării instituţiilor îndreptăţite (şi mai ales obligate prin statut!) este doar apanajul fraierilor, nu-i aşa?
În rest, se vorbeşte despre lipsa preţurilor de referinţă în SEAP, lucru care duce la posibilitatea fentării şi acestui sistem, cu pierderi posibile calculate în jurul a 2,5 miliarde de euro.
Păi, numai conducerea Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaşi a dat o “gherlă” cu nişte laptopuri cumpărate cu circa 100 milioane de lei vechi bucata. Nici dacă aveau plăcile cu trasee din platină nu ajungeau la valoare asta, dar asta nu înseamnă că DNA, care anchetează cazul acesta, alături de alte nereguli, va găsi obligatoriu vinovaţii.
Ce e mai dureros: a fost nevoie de o organizaţie nonguvernamentală pentru a se mai face oarece valuri în ce priveşte abonamentele la banul public ale şmecherilor ale căror guşi se îndoapă cu nesaţ şi mai ales ilegal din banul public. Statul, care chipurile mai suflă încă, nu-şi poate trage brăcinarii şi bocanii, să se pună pe treabă!
Oricum, a spune că România pierde anual numai 2,5 miliarde de euro din achiziţii mi se pare un banc prost. Păi am duce-o ca-n sânul lui Avram, din ceilalţi bani, care ar avea chipurile un traseu normal prin maţele împuţite ale sistemului acesta ticăloşit, dacă ar fi numai atât.
Din nefericire, estimările unora care chiar se pricep ne împing amarul înapoi pe gât: între 35 şi 45% din totalul banilor din contractele publice pleacă în cele patru zări, fără să aducă nici un beneficiu.
Iată, numai exemplul dat chiar de IPP spune multe: Primăria Alexandria figurează în SEAP cu 5 milioane de lei valoarea totală a achiziţiilor publice şi răspunde unei solicitări de informaţii publice a aceluiaşi ONG că a avut un program de achiziţii de 55 milioane lei. Sub 10% din bani s-au dus în SEAP. Ceilalţi au plecat “unde trebuie”, ar spune beneficiarii contractelor. Dar şi şefii autorităţii contractante…
Ce-ar fi să ne lămurească DNA-ul totuşi, că a “copilărit” destul, care este valoarea reală a sumelor volatilizate în România? Şi nu numai să ne lămurească, ci să facă în aşa fel încât să elimine fenomenul. Pe când aşa o întorsătură? Pe niciodată, probabil. Poate doar cu pistolul la tâmplă…

De Ion SCUTARU , sursa: financiarul.ro

Fii tu primul care comentează on "S-a calculat hoţia prin contractele de achiziţie publică. Greşit!"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


Scrie în căsuţă rezultatul adunării de mai jos: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.