shopify
analytics tool

Relu Angheluţă – sculptor

Relu Angheluţă - sculptor  Angheluţă, Relu  (nascut la 6-VII-1956 în comuna Buciumeni, judeţul Galaţi), sculptor.  A absolvit Şcoala de Arte, unde a studiat cu profesorii Gheorghe Andreescu şi Alexandru Pamfil. A debutat ca sculptor în 1982 în expoziţiile Cenaclului „Camil Ressu”, a trimis lucrări la manifestările organizate pe plan naţional, şi-a deschis expoziţii personale la Galaţi şi Tecuci în 1986, 1988, 1991, 1996, a participat la Taberele de creaţie de la Botoşani (1989), Soveja (1990), Iaşi (1991) şi Baia Mare (1994). Este laureat al Festivalului Naţional Studenţesc, ediţiile 1983, 1986, 1987, a primit premiul I pentru sculptură la Salonul Naţional de Artă Plastică de la Piteşti (1996) şi alte două premii speciale la Botoşani (1989) şi Brăila (1996). Este membru fondator al Asociaţiei Artiştilor Plastici „Simeza” din Galaţi şi expune în permanenţă şi-n cadrul Cenaclului „Artur Verona” din Brăila. În 1997 a expus la Galeria „Blu di Prussia” din Padova (Italia), alături de Sava David, Sterică Bădălan, Gheorghe Miron, Tudor Ioan şi Aurel Manolache, iar în 1998 i-au fost selecţionate lucrări pentru expoziţia „Sculptura românească contemporană în lemn”, organizată de Muzeul de Artă Vizuală. Pentru comuna natală, Buciumeni, a realizat bustul scriitoarei Natalia Negru şi pe cele ale altor două personalităţi născute aici, Constantin Ifrim şi Dimitrie Negru.

Creaţia lui Relu Angheluţă este rodul unei pasiuni deosebite pentru sculptură, a muncii unui artist care-şi pune probleme de compoziţie şi de limbaj, de ordonare armonioasă a formelor şi volumelor în spaţiu, investindu-şi lucrările cu sensuri şi semnificaţii majore ale problematicii omului. Dacă la începuturile activităţii sale s-a oprit mai ales la genul portretului bazat pe un modelaj clasic ( „Daniela”, „Reculegere”, „Pe gânduri”), mai apoi recurge la stilizare şi simplificare, abordează nudul feminin şi compoziţia cu conotaţii simbolice. Utilizează în egală măsură bronzul, duraluminiul, marmura, piatra, lemnul, căutând să le înţeleagă şi să le valorifice cât mai bine specificitatea fiecărui material, calităţile structurii lor. Ceea ce reţine de la primul contact cu lucrările sale este grija pentru formă, capacitatea de a esenţializa, ceea ce le conferă acestora un aer de puritate, de nobleţe spirituală. Preocupat de punerea în evidenţă a frumuseţii corpului feminin, înscrie forme rotunde în spaţiu, este atent la integrarea în textura lucrărilor a zonelor de lumină şi umbră, modelajul este fin, sensibil, linia suplă. Un lirism cald şi discret învăluie aceste sculpturi, în care rafinamentul şi aspiraţia spre puritate, armonia şi echilibrul îşi dau mâna într-o fericită logodnă. Când abordează tema maternităţii, tratarea este diferită uneori, suprafeţele nu sânt netede, ci buciardate, vibrate, încât lucrările au un aer de primitivism, de arhaic, dând senzaţia de greutate. Atunci când materialul folosit este lemnul, formele sunt mai elansate, dinamice, creând sentimentul de înălţare („Madona cu pruncul”, „Dialog”, „Monolog”, „Tinereţe”, „Sfânta familie”). În ultimii ani, Relu Angheluţă a fost preocupat tot mai mult de fructificarea valenţelor unui material nou folosit de el – marmura transparentă din Italia. Temele cărora le dă viaţă sunt cele ale genezei, creaţiei, sacrificiului, misterului vieţii, devenirii etc. Acestora le găseşte echivalenţe plastice pe măsură, materializându-le în lucrări care subliniază aceeaşi grijă pentru forme şi volume sintetice, epurate de excrescenţe inutile, pentru un joc subtil al plinurilor şi golurilor ( „Ioana d’Arc”, „Geneză”, „Puritate”, „Miracol”, „Extaz”, „Arcă” „Simfonie”, „Ambiţie” etc.).

Bibl.: Corneliu Stoica, Identităţi artistice, Editura Alma, Galaţi, 2004.

Sursa: „Nasc si la Tecuci oameni” scrisa de Vasile Ghica

Fii tu primul care comentează on "Relu Angheluţă – sculptor"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*