shopify
analytics tool

Pr. Cleopa despre sfinţii români: Maica Zenovia era fiică de ministru

Cleopa-Ilie

Cleopa-Ilie Cu prilejul Duminicii Sfinţilor Români, când sunt pomeniţi toţi fii neamului nostru care i-au urmat lui Hristos, cunoscuţi şi necunoscuţi (în calendar sunt pomeniţi în jur de 100 sfinţi români), redăm un cuvânt al Cuviosului Părinte Ilie Cleopa – Mănăstirea Sihăstria (+1998), a cărui viaţă nu a diferit cu nimic de cea a unui sfânt autentic. Materialul este transcris şi adaptat de doxologia.ro, având la bază o înregistrare video cu părintele, disponibilă pe acelaşi site (doxologia.ro/viata-bisericii/marturii).

”Toţi Sfinţii naţionali români, care s-au sfinţit pe pământul românesc, în Dobrogea, în Ardeal, în Muntenia, în Oltenia, în Moldova, în Nordul Moldovei, în Bucovina, toţi aceştia au fost de mare folos pe vremea lor, în îmbărbătarea poporului, în credinţă, în timpul războaielor şi nu numai. Au luptat cu credinţă să păzească sfânta noastră ţară şi Biserica naţională şi tot poporul român. Ei au reuşit acestea nu numai cu cuvântul, ci şi cu viaţa şi cu trăirea lor. Aţi văzut ce făcea Ştefan cel Mare? Nu făcea nimic până nu-l întreba pe Daniil Sihastrul, pe duhovnicul lui. Pentru că, atunci era multă credinţă şi multă apropiere între conducătorii ţării şi între Sfinţii Români, sihaştri şi stareţi şi teologi ai ţării. Puteţi să verificaţi acestea. Toţi voievozii noştri cei mai vestiţi, care au intrat în istoria naţională, au făcut la fel: avem pe Mircea cel Mare, cel Bătrân, care se odihneşte la Mănăstirea Cozia şi a făcut mănăstire la anul 1388. Lângă dânsul este un mormânt pe care scrie: Aici odihneşte Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul. El a unit cele trei Ţări Române. Şi mama lui a fost călugăriţă. Ştefan cel Mare a domnit patruzeci şi şapte de ani şi mama lui, Doamna Maria Oltea, a murit tot călugăriţă la Mănăstirea Probota, înmormântată lângă Petru Rareş. Aţi văzut? Alexandru cel Bun, cu doamna Ana, au făcut Mănăstirea Bistriţa, acolo unde este ctitor şi Ştefan cel Mare şi Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu. Patru ctitori sunt acolo. Fiecare îşi făcea mormântul într-o mănăstire cu gândul: Dacă mor, apărând ţara, să pot fi pomenit la mănăstire sute de ani. După cum îi pomenim până în prezent, de sute de ani, pentru că sunt ctitori mari. Aici a trăit paisprezece ani Daniil Sihastrul, înainte de a pleca în pustia Putnei. Aici au vieţuit Sfinţi mari: stareţul Voroneţului, care a trăit la Secu şi Zosima, care a făcut prima sihăstrie la 1514. Acesta a venit cu treizeci de călugări de Mănăstirea Neamţ şi a pus temelie pentru Mănăstirea Secu. Prin aceste locuri, atunci când am venit eu aici, în pustie, în munţi, erau cincizeci de sihaştri. Atunci când te duceai la el, îţi spunea pe nume, cum te cheamă. Şi mai erau douăzeci şi şapte de maici, printre care şi Maica Zenovia, care era fiică de ministru de la Bucureşti şi avea acte de la Regele Carol I, ca să poată sta în toate pădurile statului. A stat şaizeci de ani în pustie. Avea zece ucenici şi avea obrazul ca o cămaşă albă. Mă întreba: Ştii Psaltirea pe de rost?. Dar eu eram cu oile mănăstirii, pe aici prin munţi. Dacă veţi merge în munţi, veţi vedea câte urme de bordeie şi de peşteri sunt, pe unde au stat sfinţii. Câţi pustnici am găsit noi prin peşteri! Era o călugăriţă Magdalena, care avea zece ucenici şi erau aici la Muntele Pârlitura. Mai era o maică în pustie de cincizeci de ani, Maica Zenovia, Maica Cleomida, erau foarte multe maici. Nu mai vorbesc de călugări. Câţi pustnici erau! Am întâlnit un episcop rus, pe nume Ion, însoţit de un ierodiacon basarabean bătrân. A stat drept şi s-a uitat la mine. Era pe vremea când era prigoană mare prin Rusia. Oile s-au uitat şi câinii nu au lătrat la el. Şi mi-a zis pe nume. Şi i-a zis fratelui meu Vasile: Frate Vasile, te pregăteşti, că la primăvară pleci la Domnul. Şi fratele meu în luna mai a murit. Aşa sfinţi au trăit prin aceste zone. Ştiţi ce spune Sfântul Ioan Scărarul? Puterea împăratului stă întru multa oştire şi puterea celui din pustie întru multa rugăciune. Căderea celui din obşte este prin neascultare şi căderea celui din linişte este în măsura în care împuţinează pravila şi acestea pentru că te rugai zi şi noapte şi credeai că eşti un sfânt al sfinţilor. Îţi ajungea un cartof şi puţine urzici făcute cu apă şi te întăreai cu puterea Lui Dumnezeu şi a Maicii sănătăţii şi dobândeai lungimea vieţii. Mânca-v-ar Raiul!”

Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor

Printre sfinţii români încă necanonizaţi se numără şi deţinuţi ai temniţelor comuniste, care în pofida diabolicelor şi îngrozitoarelor pedepse aplicate n-au renunţat la dreapta credinţă ba chiar unii dintrei ei i-au adus prin iubire, iertare şi pe călăii lor la Dumnezeu. Valeriu Gafencu (1921-1952) este considerat figura centrală. Valeriu s-a născut la Sângerei – Bălţi, în Basarabia. Tatăl său, deputat în Sfatul Ţării şi mare luptător pentru Unirea Basarabiei cu România, şi-a educat fiul în duhul dreptei credinţe şi al dragostei de neam. În 1940, când Basarabia a fost ocupată de Armata Roşie, Valeriu a trecut Prutul şi s-a înscris la Facultatea de Drept din Iaşi. În scurtă vreme a devenit conducătorul Frăţiilor de Cruce din oraş, străduindu-se să formeze elevilor o conştiinţă ortodoxă şi naţională. În 1941 a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru ”uneltire împotriva ordinii de stat”. În temniţă, Valeriu s-a dedicat cu totul vieţii isihaste de rugăciune şi trezvie. Dragostea lui pentru aproapele şi grija de a nu-i răni conştiinţa, jertfa pentru Hristos, smerita cugetare şi înţelepciunea lui duhovnicească l-au făcut iubit de toţi deţinuţii, care l-au numit Sfântul închisorilor. Valeriu a stat la Aiud şi Galda până în 1948. Dus înapoi la Piteşti, s-a îmbolnăvit de plămâni şi a fost trimis în penitenciarul-sanatoriu Târgu-Ocna, unde după trei ani de suferinţă a trecut la Domnul, pe 18 februarie 1952. În cartea sa Întoarcerea la Hristos, Ioan Ianolide dă mărturie despre vieţuirea duhovnicească a lui Valeriu Gafencu: ”Viaţa îşi continuă cursul între zidurile masive ale închisorii. Valeriu se ruga mult. Adesea cădea cu faţa la pământ şi plângea, cerând mila, ajutorul şi luminarea cerească. Noaptea citea Paraclisul Maicii Domnului, iar ziua acatiste. Mergea regulat la slujbe (sub regimul Antonescu încă mai erau permise slujbele în închisoare) se spovedea smerit, se cumineca cu bucurie. Bătea multe metanii, în funcţie şi de starea fizică. Dragostea îl făcea să se reverse către prieteni la un nivel sufletesc adânc şi sincer. Se sfătuia mereu cu cei de un cuget cu el şi împreună au luptat să-şi curăţească sufletul. Zi de zi făcea ordine în sufletul său, devenea altul, se deprindea să trăiască în Duhul, potrivit învăţăturii creştine. Prin 1943 Valeriu a fost izolat în Zarca cu regim sever. Aici s-a dedicat rugăciunii inimii spunând neîncetat ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Îndrumătorul care i-a stat la dispoziţie a fost acea carte mică scrisă de un anonim intitulată ”Pelerinul rus”. Primii ani fuseseră de căutare, următorii de lacrimi şi pocăinţă, iar acum erau ani de vorbire cu Dumnezeu, de trăire cu Dumnezeu şi unire cu Dumnezeu pe calea rugăciunii. Şi astfel, în acel regim sever de temniţă căruia îi dăduse un rol duhovnicesc, Valeriu era plin de bucurie şi de cântec. Impetuozitatea tinereţii sale era acum tradusă în neostenită lucrare lăuntrică. Iar darurile cereşti nu încetau să sosească. Lumina era tot mai cuprinzătoare. Hristos îi devenise Prieten şi de aici înainte nu se vor mai despărţi niciodată” (text preluat din Acatistul Sfinţilor Români din închisori). Alte chipuri de martiri ai temniţelor comuniste: Ioan Ianolide, Sandu Tudor, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Dumitru Uţă, Alexandru Ştefănescu, Pr. Dimitrie Bejan, Pr. Gheorghe Calciu etc. Tulburătoare mărturii despre martirii temniţelor sunt cuprinse în cărţi precum Întoarcerea la Hristos, Imn pentru crucea purtată, Sfântul închisorilor, Mărturisiri din mlaştina disperării… Mormintele şi moaştele mărturisitorilor descoperite la Râpa Robilor – aflate în osuarul Schitului Înălţarea Sfintei Cruci, au transformat Aiudul într-un veritabil loc de pelerinaj.

Fii tu primul care comentează on "Pr. Cleopa despre sfinţii români: Maica Zenovia era fiică de ministru"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


Scrie în căsuţă rezultatul adunării de mai jos: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.