shopify
analytics tool

Poveste cu tâlc – pamflet

Se aude că săptămâna trecută, ruznacul Iosif-Vissarionovich şi nemţişorul Adolf, plini de sârg în ale relelor şi pe lumea cealaltă, au făcut o înţelegere cu Împieliţatul, cu Scaraoschi şi cu toată trupa lui Aghiuţă, să se întoarcă pe pământ pentru o Anchetă Drăcească în rândul neamurilor şi moştenitorilor celor doi şi în ale drăgălaşelor nebunii ce umplu de iubire Luciferii şi Talpă cea neagră a Iadului. Căci supărat era nevoie mare Necuratul, că bisericile se înmulţiseră prea tare pe pământ, iar crizele de toate felurile plănuite şi aruncate cu dibăcie peste lume de Spurcatul reuşiseră să împingă şi mai mult păcătosul spre nesuferita cruce. Aşa că, Ucigăl-Toaca îi chemă la sine pe pe cei doi şi le porunci să afle unde îşi pot stabili mai bine cantonamentul pe pământ şi ce muritori cu mare tragere la cătrănire şi mai necunoscători de lepădare ar ispiti lumea către michiduţele cele de toate zilele, iar îngâmfarea şi comorile ar putea să-i pregătească mai dihai pe muritori pentru spuza, flăcările şi cazanele Împărăţiilor sale Subpământene.

Şi uite-aşa, după întunecată întâlnire cu Sarsailă, cei doi porniră din Iad împreună, urcară pe o gură neagră şi fumegândă spre pământ, iar sus îşi aruncară relele şi blestemele numai bune pentru despărţire şi fiecare o apucă pe propria cale în căutarea jupânilor cu pricina.

După o vreme bunicică însă, Adolf se întoarse la Focul-Iadului cu coada între picioare. Umblase în toată Germania, Elveţia şi Austria, căutase în spiţa sa şi în rândul rasei ariene, se îndreptase apoi către armată, cercetase grupurile neonaziste, neofasciste şi neohitleriste, căutase cu sârg între oameni, dar şi mai mult între neoameni… Dar nimic de soiul cel rău nu-i dădu speranţă în revigorarea răului pe pământ şi nici un om al lui Dumnezeu nu-şi pierdu sufletul în faţa necruţării sale. Iar asta nu l-a mulţumit deloc pe Cancelarul-Tartarului, care supărat peste măsură de cele auzite îl trimise a doua oară pe nemţişor pe pământ. Să caute şi să găsească urmă din sămânţa cea rea nemţească, bavareză, prusacă, sau ce-o mai fi ea şi fără de răspuns să nu se întoarcă.
Nu trecu mult şi la Căldările-Iadului veni şi Iosif-Vissarionovich, asudat, gârbovit şi cu mustaţa zbârlită. Fusese la Kremlin, în Crimeia, la Kiev şi în Afganistan; luase pe rând pe Gurbaciov, Medvedev şi Putin; încercase printre tătari, moldoveni, georgieni… dar nici un loc şi nici un drac nu era aşa de negru, lustruit şi lunecos şi pe placul comunistului, aşa că se întoarse şi el tot fară ispravă.

Încornoratul, ce mai (!), pocnea de năduf şi furie văzând că nici mustaţa lui Stalin nu mirosise omul şi locul de care avea nevoie. Aşa că-l slobozi încă o dată pe pământ. Să caute pan’ce-o găsi cea mai drăcească, mai neagră şi mai spurcată minte, cea mai întunecată judecată, cel mai schilod suflet, cea mai nătângă arătare, cel mai viclean om, cel mai nesătul suflet, cea mai necurată vieţuire de pe pământ.

Şi Dracul, pe draci stătea aşteptându-i pe cei doi să se întoarcă cu răspunsul. Iară după încă o bucată de fierbere şi clocote, la Gheena-lui-Pustii se întoarseră deodată, cu mare bucurie, şi Iosif-Vissarionovich, ruznacul şi Adolf, nemţişorul şi amândoi îi strigară în gura mare:
– Am găsiiiiiit! Am găsit Mare şi Negru şi Întunecat Nefârtate! Am găsit omul şi locul şi întunecimea cele mai grozave de pe pământ!
– Există o aşezare, un târg, în România lu’ Nicu, cel ce a bucurat atâta inima Schilodeniei-Drăceşti, smiorcăi micuţul Adolf.
– E un orăşel acolo, Teculci sau Teîncurci sau… Teîndrăceşti, că tot ăia e, completă tunător muntele Iosif-Vissarionovich.
– Şi e acolo unul căruia îi place să i se spună pe nemţeşte Suliţă-Puternică… Şi drept e că-i mai rău decât o suliţă, mai rău decât o ghiulea, dar şi decât o cameră de gazare.
– Unul botezat ruseşte (!) dă să o ia înainte cu vorba Iosif-Vissarionovich.
– Şi unul care nu ştie ce-i podul pentru militărie, nici cuiul pentru pofte şi dorinţe, revine Adolf.
– Cel mai comunist din câţi s-au văzut, sare din nou Iosif-Vissarionovich.
– Şi cel mai neamţ din câţi se cunosc, aduce cu tărie ce-a dea doua voce, a nemţişorului Adolf.
– Dar şi cel mai drăcesc, mai negru şi mai spurcat la minte, Întunecime!
– Şi cel mai întunecat la judecată, Împieliţate!
– Şi cel mai viclean şi mai crâncen cu ceilalţi, Incodoşatule!
– Şi cel mai necurat la inimă, Spurcatule!
– Şi cel mai fudul şi mai lacom din câţi se cunosc, Pârdalnice!
– Şi cel mai iubitor de drăcii, Satană!
– Şi cel mai curvar, Tartore!
– Şi cel mai al Naibii, Năibitule!
– Şi pe toţi, acolo, Benga i-a luat!
– Iar loc mai înlăcrimat, mai întunecat şi mai scârbit, nu am găsit…
– Şi locul ăsta, cu căldările tale cu capac seamănă…
– Şi toţi se prăjesc pe jar şi se perpelesc pe acolo…
– Şi toţi se înjură, se spionează şi se codoşesc…
– Şi ne temem Fârtate că ne întrece şi pe noi, căci ucide toate sufletele pe care le are în preajmă.
– Şi trupurile acelea toate, fără de pneuma, merg bezmetice după cum le dictează el şi numai el.
– Şi toate gurile stau pecetluite.
– Şitoate frunţile plecate…
– Şi toată suflarea se stinge de cătrănirea pe care o zvârle ziua şi noaptea, unde-i nevoie şi unde nu-i…
– Şi om mai avănit, mai aprig şi neiertător, nu am găsit!
– Nici mai crud şi nemilos!
– Nici mai urât, nici mai dispreţuit!
– Acesta-i Fârtatele meu, ţopăie bucuros Scaraoschi! Hi-hi-hi-hi-hi! Chiţcăie el mulţumit şi-şi ia armata de draci şi pleacă să-l caute el însuşi pe cel neamţ cu nume de Suliţă-Puternică, ce se aude c-ar sta la Te-ncurci-de-tot.

Aşa că, până îl ia dracul pe Şeful Suliţă mai e o lecuţă, dar nu prea mult, dragii mei, iară dacă întâlniţi şi mai mulţi draci pe aici arătaţi-le drumul către Suliţaşul Şef, că pe el îl caută, căci e cea mai drăcească, mai neagră şi mai spurcată minte, cea mai întunecată judecată, cel mai schilod suflet, cea mai nătângă arătare, cel mai viclean om, cel mai nesătul suflet şi cea mai necurată vieţuire de pe pământul acesta, precum bine ştiţi!

Canon & Cannon

2 Comments on "Poveste cu tâlc – pamflet"

  1. Opersoanacustudiimedii | 25 martie 2014 at 22:03 | Răspunde

    Vaiiiiiiiiiiiiiii,asa ceva!?Nu pot sa cred!!!Acum stau si ma gandesc…negru-i neamtu’ or negru-i Negru…ca tot un drac ii si unul si altul,sta-le-ar cazanele cu smoala pe chept sa le stea!!!

  2. :))))))))))am avut rabdare sa citesc pana la sfarsit si s-a meritat ! 🙂 oare despre cine este vooooooorba?

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*