shopify
analytics tool

Populismul incurabil si transpartinic

Ajutoare pentru persoanele defavorizate   Primele salve de artilerie ale campaniei de anul viitor sunt mai mult decat ingrijoratoare. Proiecte zero, programe socialiste si nefezabile, si, cel mai rau, semnele unui jaf bugetar comparabil cu cel din 2009, adica numai bun sa ne trimita din nou in recesiune.  In numai cateva zile doua idei nastrusnice ne-au aratat ca din robinetul populismului este pe cale sa porneasca din nou o inundatie, in pofida asigurarilor pe care Emil Boc le da de cate ori are ocazia.   Prima minunatie a venit de la UNPR si a fost imbratistata de guvern cu mare drag – economatele lui Adrian Nastase, rebotezate „cosul solidaritatii” si aduse pe noi culmi de stupizenie. Guvernul de dreapta al lui Emil Boc a decis ca incepand cu toamna acestui an, toti pensionarii din Romania sa poata cumpara cate un pachet cu alimente de baza la pret de producator.  UNPR ne asigura ca acest proiect nu presupune costuri bugetare, adica n-ar fi vorba despre subventii mascate, ba dimpotriva, ar incuraja productia interna. Cum asa? Printr-un efort suplimentar de organizare: „Produsele vor fi achizitionate prin contracte incheiate la nivel national, in urma unor licitatii transparente, iar ambalarea si distributia pachetelor se vor realiza prin institutiile administratiei publice locale”.
Ca sistemul de achizitii publice din Romania este o imensa frauda numai ce ne-a lamurit Comisia Europeana si am recunoscut noi insine prin blocarea facturilor ce urmau sa fie trimise la Bruxelles spre decontare. Deci tot la clientela ajungem pana la urma. Ce nu inteleg este cine in mod concret va depozita, ambala si distribui pachetele? Daca nu este vorba despre voluntari, si ma indoiesc ca s-ar gasi suficienti, este vorba despre oameni platiti. De cine si de unde, daca nu vor exista costuri bugetare? Si cum economatele acestea vor aparea in prag de campanie, pot sa jur ca pe pachete va fi trantita ca din greseala cate o sigla de partid, sa stie pensionarul cine il hraneste.
Dar aberatia nu se reduce la atat. Marian Sarbu vrea ca pensionarii sa fie hraniti stiintific, motiv pentru care a cerut Ministerului Sanatatii sa evalueze necesarul de calorii si, implict, alimente pentru persoanele in varsta. Dar necesarul acesta depinde de foarte multi factori individuali, incepand cu varsta, modul de viata si bolile. Si apoi, in tara in care sistemul de Sanatate arata, potrivit reprezentantului FMI, ca o masina veche si poluanta si are nevoie rapida de o reforma profunda, in tara in care nu se mai elibereaza medicamente compensate si gratuite din cauza unui imens blocaj, Ministerul Sanatatii ar trebui sa-si piarda vremea cu calcule de tip Mincu.
Nici nu ne-am dezmeticit bine, ca dinspre PD-L ne-a pocnit alta nazbatie. Vicepresedintele Comisiei de buget-finante a Camerei Deputatilor, Adrian Nitu, a anuntat ca salariile bugetarilor vor creste pana la valoarea din 2010, in trei transe, prima chiar din luna octombrie. Ulterior stirea a fost nuantata atat de la Ministerul Finantelor cat si de la Miniserul Muncii: ar fi o varianta de lucru, decizia finala va fi luata abia in toamna, in functie de cifrele concrete. Acum din doua, la fel de proaste, una e sigura: fie pe dl. Nitu l-a luat gura pe dinainte, fie declaratia sa ne arata cat de mari sunt presiunile parlamentarilor asupra guvernului sa dea drumul la pomenile electorale. Cert este ca imediat dupa aceste declaratii de mare inspiratie, FMI a bagat guvernul in sedinta.
Eu unul mi-as dori ca salariile bugetarilor nu numai sa revina la valoarea din 2010, ci sa o depaseasca cu mult. Sa avem cele mai mari salarii si cel mai inalt nivel de trai din Europa. Cu o conditie insa. Sa fie sustenabile. Sa aiba acoperire economica. Sa nu fie simple baloane de sapun electorale pe care sa le decontam apoi cu varf si indesat. Iar deocamdata nu vad de unde ar putea veni banii pentru o astfel de crestere sustenabila.
Firava crestere economica, ce ne-a scos tehnic din recesiune, nu inseamna ca economia s-a dezmortit cu adevarat, prefigurand venituri bugetare substantial mai mari. Dupa cum sunt gata sa pun pariu ca nici de aceasta data nu vom vorbi despre cresteri diferentiate pe criterii de competenta si performanta, ci despre majorari otova care sa conserve egalitarismul de care nu ne putem vindeca.

Sursa: Ziare.com
Autor: Constantin Racaru

Fii tu primul care comentează on "Populismul incurabil si transpartinic"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*