shopify
analytics tool

Palatul Conachi-Vogoride de la Ţigăneşti

Palatul de la Ţigăneşti 1924_tecuci.eu  Palatul de la Ţigăneşti, care iniţial cuprindea doar partea din mijloc a construcţiei actuale, a fost ridicat între anii 1837-1840 după planul, instrucţiunile şi cu cheltuiala logofătului Costache Conachi. El este şi cel care s-a străduit să mobileze camerele din interior cu piesele comandate unui meşter din Tg. Frumos. Pe parcurs, ginerele acestuia, prinţul şi, respectiv, caimacamul Nicolae Vogoride, care se căsătorise încă din vara anului 1846 cu Ecaterina (cunoscută mai mult cu numele de Cocuţa), a adus substanţiale modificări interiorului amenajând, printre altele, şi o sală a tronului pentru că el nutrise convingerea că ar putea ajunge domnitor al Moldovei.  Pe parcurs, Cocuţa a amenajat în jurul edificiului un parc imens cu bazine, pavilioane şi chioşcuri ce ajunsese, la un moment dat, să se întindă pe o suprafaţă de peste 60 hectare. În partea dinspre miazăzi a acestuia a fost înălţată o poartă monumentală în stil neogotic din cărămidă.  Această construcţie singulară, prima de acest fel din Moldova, îndeplinea nu numai o funcţie de decor, ci servea şi ca loc de pază a domeniului. Şi tot aici se păstra un stejar uriaş sub care Costache Conachi a scris unele din versurile citite în epocă.
Poartă monumentală Ţigănesti_tecuci.eu   Prinţul Emanoil Conachi Vogoride, la şapte ani după dispariţia mamei sale (care, între timp, fusese recăsătorită cu prinţul italian Ruspoli), în 1881, vinde palatul de la Ţigăneşti lui Epaminonda Lambrinidi din Galaţi care, la rândul său, după foarte puţin timp, i-l transmite unui alt proprietar, adică lui Tache Anastasiu, mare moşier şi prefect al judeţului Tecuci.
Printr-un testament, conceput pe 27 decembrie 1897 şi contestat, ulterior, de către fraţii săi, Tache Anastasiu donează odată cu întreaga moşie şi palatul Academiei Române care, după moartea sa (survenită în martie 1900), intră definitiv în posesia acestei instituţii.
Palatul – câştigat în cele din urmă de către Academie – devine din 1910, conform dorinţei exprese a fostului proprietar, sediul Şcolii Inferioare de Agricultură.  Ţinându-se cont de nevoile stringente de spaţiu ale şcolii, Academia Română a solicitat arhitectului I. Băicoianu să adăuge vechii clădiri două noi aripi, una în partea nordică şi o alta în latura dinspre sud.

Palatul de la Ţigăneşti 1974_Tecuci.eu  Desigur că, în urma acestor intervenţii structurale s-a modificat întregul stil al faţadei principale care a căpătat un caracter vădit neoclasic. În acel moment, edificiul monumental ajunsese să etaleze următoarele dimensiuni: 37,10 m în lungime, 25,50 în lăţime şi peste 20 m înălţime.  Palatul deţinea la subsol 7 galerii, 14 odăi şi 7 băşci destinate cândva robilor), la parter un antreu mare, un luminator, 2 galerii, 11 odăi, 2 cămări şi 3 pridvoare, iar etajul era format, la rându-i, din 3 galerii, 12 odăi (camera dormitor de 8,10 m x 5,6 m pictată, din dispoziţia lui Vogoride, cu stele şi semilune era cunoscută sub numele de „sala turcească“) şi 2 cămări. Întregul spaţiu era utilizat în interesul şcolii.   Cutremurul de pământ din noaptea de 9⁄10 noiembrie 1940 a afectat puternic clădirea cu acoperiş masiv din ţiglă. În următorii doi ani s-au efectuat lucrări de consolidare şi reparaţii cu care prilej s-a recurs şi la o reducere drastică a dimensiunilor copertinei pentru a nu mai afecta pereţii portanţi ai construcţiei.
În timpul regimului comunist, fosta Şcoală de Agricultură a Academiei avea să se transforme în Centrul Şcolar Agricol (1952-1967) subordonat direct Ministerului Agriculturii.
Logofătului Costache Conachi_tecuci.eu   După desfiinţarea şcolii, vechiul palat împovărat de ani a fost cedat Întreprinderii de Legume şi Fructe din Tecuci care a găsit de cuviinţă ca în încăperile sale să depoziteze produsele adecvate pentru aprovizionarea municipiului.
La începutul anilor ’80, construcţia – care avea nevoie de alte consolidări de ziduri şi implicit de reparaţii – a fost încredinţată, de către Comitetul Judeţean al P.C.R., Combinatului Siderurgic din Galaţi care, văzându-se „proprietar“, i-a modificat într-un mod cu totul abuziv concepţia arhitecturală şi întregul interior, transformând-o într-un fel de Casă de Odihnă pentru proprii lucrători trimişi aici pentru recuperare. În paralel, palatul îndeplinea şi alte funcţii, printre care aceea de loc privilegiat de primire pentru oaspeţii Judeţenei de Partid Galaţi sau de agape ale nomenclaturii comuniste din epocă. Poate că tocmai din acest motiv, tecucenii s-au grăbit să-i atribuie numele de „Casa Albă“.
După Revoluţia din Decembrie 1989,  localul a fost închiriat pentru desfăşurarea diverselor festivităţi, inclusiv nunţi. În momentul de faţă, deşi a fost declarată drept complex turistic, clădirea stă mai mult închisă.
Din păcate, nici Academia Română, proprietara de drept a construcţiilor (inclusiv a porţii triumfale) şi a parcului din jur, nici Consiliul Judeţean Galaţi nu par să dovedească vreun interes pentru valorificarea acestui patrimoniu de excepţie al judeţului care, de-a lungul timpului, a fost martor la nenumărăte evenimente şi a stârnit interesul a nenumărate personalităţi. Amintim doar pe cele mai importante: Mihail Sturdza, Domnitorul Moldovei, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, pârcălab şi Întâiul Domnitor al Principatelor Unite, Al. Papadopol-Calimah, Mihail Kogălniceanu, Ferdinand I, regele României, Ion Bianu, Petru Poni, Tudor Pamfile, Nicolae Iorga, Nicolae Petraşcu, Eugen Boureanul, Victor Ion Popa, Radu Vulpe sau Anghel Rugină.

Autor:  Ştefan Andronache  ( fragment din „Tecuciul şi împrejurimile sale”, ghid turistic în curs de pregătire)

Fii tu primul care comentează on "Palatul Conachi-Vogoride de la Ţigăneşti"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*