shopify
analytics tool

Necrolog pentru poetul Gheorghe Istrate

Poetul Gheorghe Istrate

      Ştiam, fireşte, că nici poeţii nu sunt logodiţi cu veşnicia, dar credeam, eram convins că Doamna murire va fi mai generoasă cu ei şi le va prelungi existenţa terestră măcar până după  culesul razachiei şi darea mustului în fiert. N-a fost să fie! Poetul Gheorghe Istrate a murit când ne aşteptam mai puţin, când încă mai credeam că tibişirul lui va re-deveni activ şi va aduce alte înavuţiri liricii româneşti.

      Ce om! A fost un monument de bunătate, de omenie şi de cumsecădenie şi oricine a avut nevoie de el, de sfatul şi de ajutorul lui a găsit toată înţelegerea. Eram de aceeaşi vârstă. El era născut pe 11 mai, eu pe 12, evident, acelaşi an şi ca un făcut totdeauna uitam să-i telefonez.

O făcea în schimb el, cu o exactitate de ceasornic elveţian,  şi-mi da şi mie prilejul să-i întorc urarea cu care rămăsesem dator din ziua anterioară. Am atâtea amintiri scumpe despre el c-aş putea să scriu o carte. Ultima noastră întâlnire mai consistentă a fost la Teatrul Pastia din Focşani.

Afişul ne anunţa pe amândoi şi eu eram mândru că împart o sărbătoare literară cu el. Gheorghe Istrate îşi lansa ultimului său volumului de versuri, apărut la Editura Terra a lui Costică Neagu, iar eu volumul Spiritul vrâncean în lecturi elective. Mai erau prezenţi Gheorghiţă Geană,  acad. Valeriu D. Cotea şi toată intelectualitatea vrânceană. Eram amândoi pe scenă şi în spatele meu era Valeriu D. Cotea care mă ruga insistent să nu mă ridic de pe scaun, că el, care era după o convalescenţă şi se sprijinea de speteaza lui, ar fi căzut  pur şi simplu. 

Privesc imaginea şi nu-mi vine să cred c-am traversat momente aşa de înălţătoare împreună cu el.  

Am avut impresia atunci că poetul Gheorghe Istrate îşi trăieşte propriul său apogeu, dar nu-mi imaginam că intuiţia mea ocazională, care nu viza decât  o posibilitate, va deveni virtuală.

      Nu ştiu ce-a mai scris ulterior, şi câte alte evenimente au mai urmat, dar sunt convins că întâmplarea de la Pastia a rămas un moment de referinţă în biografia poetului. Se simţea în Vrancea ca acasă şi chiar era unul dintre cei mai iubiţi scriitori. Poetul Gheorghe Istrate era nelipsit de la manifestările organizate sub genericul Salonul Dragosloveni şi prezenţa lui era totdeauna tonică şi nespus de binevenită. Fiecare dintre noi eram doritori să facem bruderschaft cu el, ba chiar într-o noapte –  noapte de catran fără lună – ne-am dus în cimitirul focşănean, la mormântul poetului Mitică Pricop să cinstim împreună cu el.

Eram nişte nebuni de-am speriat până şi paznicii cimitirului. La plecare,  ne lătra nişte câini răi, decişi să ne rupă, să ne sfâşie neobişnuiţi nici ei cu vizitatori la miez de noapte. Ne grăbeam cu toţii spre poartă, să scăpăm teferi, numai poetul Gheorghe Istrate s-a dus la ei, i-a mângâiat, i-a luat în braţe şi i-a alintat ca pe nişte copii zvăpăiaţi, care au făcut o boacnă şi acum căutau s-o repare printr-o purtare prietenoasă. Eram încredinţat că poetul, cu blândeţea lui proverbială, pusă în act şi-n active lucrative, ar fi putu îmblânzi şi un tigru.

Avea o sensibilitate de mimoză şi nu cred să fi jignit vreodată pe cineva.

Era, cu siguranţă, cel mai iubit dintre poeţii contemporani şi în jurul lui se grupau toţi cei ce voiau să-i câştige bunăvoinţa, iar el nu ştia să fie formal, să joace teatru. Îi înconjura pe toţi cu aceeaşi atenţie şi cu aceeaşi dragoste neprefăcută.

      Fără el, poezia românească a rămas mai săracă, mai vitregită, mai golită de substanţă, de conţinut, de simţirea aceea caldă şi învăluitoare, cum numai Gheorghiţă ştia să compună

      Noapte bună, dragul meu, şi Dumnezeu să-ţi aşeze sufletul prin apropierea Lui.

Ionel Necula          

2 Comments on "Necrolog pentru poetul Gheorghe Istrate"

  1. Un poet mare nu este al unei localităţi anumite, ci al tuturor celor ce iubesc literatura şi poezia.Poetul n-are nici o vină că nu este cunoscut la Tecuci, dar cei mulţi-puţini,care mai obişnuesc să citească îl cunosc şi-l ţin în graţii receptive

  2. Exact ce ne mai trebuia -un necrolog al unui poet de la Focsani pe care nu-l stie nimeni.
    Necrologul orasului Tecuci sub primarul Habarnaie il scriem noi zilnic,nu-i asa?

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*