shopify
analytics tool

Protest şi manipulare

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=6aQdhP93GYU’]

Într-o seară de sâmbătă, circa 1000 de români au ieşit în piaţă. O armată de ziarişti a transmis în direct ore în şir de la faţa locului, dar cifra a rămas, în linii mari, aceeaşi. Sursa video: creativemonkeyz.com

Restul românilor au chibiţat din faţa micilor ecrane, au transmis mesaje pro şi contra pe Facebook sau pur şi simplu s-au dus la mall. Mulţi au titrat „proteste pro-Arafat”. Fals! Cu excepţia mitingului iniţial de la Târgu Mureş, toate protestele au fost exclusiv antiBăsescu. Lumea n-a ieşit în stradă contra noii Legi a sănătăţii, pe care mă îndoiesc că cineva a citit-o, şi nici n-am mai auzit pe cineva sâmbătă seara să pomenească de doctorul Arafat. Prin urmare, 1000 de oameni au ieşit în stradă pe tipar „javră ordinară”, încurajaţi sau înjuraţi de un număr de conaţionali pe care nu-l putem estima.
Dacă mă gândesc la protestele de altădată, 1000 de oameni este foarte puţin. De la mitingurile studenţeşti din 1995, Piaţa Universităţii n-a mai cunoscut proteste spontane, în care ZECI DE MII de oameni să participe fără a fi aduşi de partid sau de sindicat, de la orele 12 la 14, pe traseu fix şi cu buget de recuzită. Dacă mă gândesc însă la protestele penibile cu „Dansul pinguinului” din ultimii ani, ce s-a întâmplat acum pare o însănătoşire a protestului şi o revenire la radicalismul candid, dar sănătos al Pieţei Universităţii.
Adevărata baricadă din Piaţa Universităţii a fost una mediatică. La acest protest au apărut clar cele două blocuri media organizate pe acelaşi tipar pro şi contra Băsescu: în funcţie de partea din care ai privit evenimentele, mitingul ar fi putut părea o explozie populară sau, din contra, o adunătură de ultraşi conduşi de şefii lor de galerie. Pe cadru strâns, a ţâşnit disperarea individuală, pe cadru larg, a apărut un grup mic de de scandalagii de profesie.
Dacă priveşti lucrurile cu bună-credinţă, în Piaţă nu a fost o mare adunare de oameni, dar nici o adunătură de derbedei. N-am asistat la o nouă Revoluţie română (la televizor, comparaţia cu Ceauşescu a căpătat proporţii groteşti, cum ar fi episodul cu fuga din Bucureşti), dar nici la o şuşă cu nea Gigi pe capotă. În mulţime vor fi fost revoluţionari dubioşi, galerii ale echipelor de fotbal, politicieni infiltraţi, dar ar fi greşit să socotim că ei ar fi fost scoşi în stradă la comandă politică. Protestul lor a fost provocat de un singur om: Traian Băsescu. Reacţia faţă de preşedinte, care a provocat mulţimea cu intervenţia sa bădărană contra medicului Arafat, a fost adevăratul combustibil al protestelor din ultimele două zile. Această stare de spirit i-a scos pe oameni în stradă sincer şi spontan şi i-a făcut să protesteze pe reţelele de socializare.
Cu 1000 de oameni de piaţă şi restul de mall nu faci o primăvară „arabă”. Se poate ca cei 1000 să fie creştetul gheţarului, iar în faţa televizorului să fie mult mai mulţi care le împărtăşesc lozincile. Este la fel de posibil ca cei pro-Băsescu să aştepte momentul în care să reocupe Piaţa Universităţii. Adevărul se va vedea la vot. Întrebarea care se pune este unde va fi atunci românul de mall? Tot la mall?!
Suntem de abia la începutul lui 2012, an electoral. Ne vom mai reîntâlni în Piaţa Universităţii.

Sursa: gandul.info
de Florin NEGRUŢIU

Fii tu primul care comentează on "Protest şi manipulare"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


Scrie în căsuţă rezultatul adunării de mai jos: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.