shopify
analytics tool

Mănăstirea Cârlomăneşti

Mănăstirea Cârlomăneşti - GalaţiReligie:  Ortodox
Localitate:  Cârlomanesti
Comuna:  Certesti
Judet:  Galati
Cod postal:  807071
Persoana de contact :  ierom. Antonie Balcu
Telefon :    +40 236 328889
Hram: Sfintii Martiri Brancoveni,
Stil arhitectonic: Traditional

Detalii: La 40 km nord-est de Municipiul Tecuci si la 33 km de orasul Bârlad, spre sud, se afla localitatea Cârlomanesti, cu o populatie de peste 200 de familii. Lânga aceasta localitate, pe o vale împadurita pâna prin anii 60 cu stejar se afla ruinele unei biserici in jurul careia se gasesc ramasitele dintr-un cimitir. Localnicii stiu ca acolo a fost manastire.  Zona este plina de vestigii si consemnari istorice. La 3,5 Km vest de Carlomanesti se afla localitatea Garbovat, al carei nume este legat de Roman Gârbovat, sfetnic din Tara de Jos care în 1471, descoperit intr-un complot impotriva lui Stefan, va fugi în Tara Româneasca pentru a scapa cu viata. Pe raza acestei localitati, cu ocazia diferitelor sapaturi s-au gasit case si obiecte din epoca bronzului. La nord de Carlomanesti, la 5 km, se afla localitatea Pochidia, nume ce vine de la Pochii – preotii, Dei – Dumnezeu, adica preotii lui Dumnezeu, probabil sat unde locuiau mai multi preoti. La nord-est de Carlomanesti se afla la 3,5 km localitatea Certesti unde se gaseste singura biserica din lemn functionala din judet, monument istoric. La 12 km sud-est de Carlomanesti se afla localitatea Blânzi în a carei biserica se afla mormintele lui Constantin si Vasile Sturza, descendenti din familia voievodala. În mijlocul acestui cerc imaginar format de aceste localitati se afla localitatea si manastirea Cârlomanesti.
Prima atestare a manastirii o gasim în „Documente dinainte de Stefan cel Mare” pe un uric cu data de 5 aprilie 1445, care arata ca la locul numit astazi „fantana popii” în padurea lui Balus era un schit al lui Ciunca Stan cu prisaca si fântâna. In 1448 Petru Voda al Moldovei, unul din cei sapte fii ai lui Alexandru cel Bun, frate cu Bogdan al II-lea, tatal lui Stefan cel Mare, pune pecetea sa pe un act de hotarnicie prin care rasplateste pe Cernat – ploscarul si pe fratele sau Steful, pentru credincioasa si vrednica slujire cu tinutul de la Corod la Tutova cu padurea si manastirea de la Cârlomanesti.
În 1466 Stefan pecetluieste un act de vanzare prin care Tatul de pe Barzota vinde padurea cu manastire si prisaca lui Bodea de pe Dumbrava pentru ca acesta sa-si faca sat lânga ea. La 1489, fiii lui Tatul vor fi iar stapâni pe Barzota, pe padure si pe manastire printr-un act cu pecetea lui Stefan. Dealul Dobarcestilor de la Certesti, poarta pâna astazi numele unuia din cei patru fii ai lui Tatul.
Secolele XVI si XVII ne aduc numeroase documente care atesta dezvoltarea economica si spirituala a manastirii. Ea este înzestrata cu donatii de mosii ale diferitor crestini din zona. Toader, fiul lui Constantin, nepot al lui Lucaci din Vizureni, sat spre Tutova doneaza pe la 1700,”manastirii Sf. Nicolae din Cârlomanesti” , pentru pomenire, mosia sa, helesteul cu peste si silistile sale si roaga pe staretul manastirii „popa Jora” sa caute a lua si mosia fratelui sau pentru care era dat zalog 8 lei si un ort. Viata spirituala este îmbogatita prin cuprinderea manastirii în curentul de renastere a monahismului moldav de catre Sfantul Paisie Velicicovski de la Neat, ai carui ucenici au deschis în toate manastirile ateliere de caligrafi copisti, traducatori, miniaturisti si lucratori în aur si argint.
Încercarile timpului
– Spre sfârsitul secolului al XVII-lea, manastirea ajunge sa aiba aproape 400 de vietuitori, iar la 1809 este mentionata ca metoc al Episcopiei Romanului. Mai târziu turcii si eteristii o vor distruge – biserica si chiliile din lemn vor arde, multi calugari vor fi ucisi, altii vor fugi la manastirile nemtene de unde nu se vor mai întoarce. Traditia locului spune ca în graba calugarii au pus clopotele cu gura în sus în fântâna, au pus toate vasele de aur si odoarele scumpe în ele, au acoperit fântâna cu pamant si au fugit. Calugarii care au venit, mai tineri, nu au mai ridicat manastirea pe acelasi loc, ci s-au apropiat de satul Carlomanesti cu 1 km si au ridicat biserica din caramida pentru a nu mai arde. Acea biserica va fi sfintita în 1824 de protopopul de Bârlad, Constantin Iconomu Cocu, ca delegat al episcopului de Roman.
– Viata monahala a continuat la Cârlomanesti pâna dupa al doilea razboi mondial cand, la 15 august 1957, biserica manastirii este trasnita de un fulger pe o ploaie putemica. Tot ce este din lemn va arde – usi, geamuri, icoane – ramânând din biserica ceea ce se poate vedea astazi. Au mai fost salvate câteva icoane care au fost duse la biserica „Sf. Dumitru” din sat. Calugarii au plecat, la manastire ramânând într-o singura chilie, calugarul Bulimar – originar din Cârlomanesti.
– S-au alocat atunci bani de catre Episcopia Romanului pentru refacerea bisericii, dar lipsa calugarilor si deteriorarea bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din sat a determinat pe preotul care suplinea parohia Cârlomanesti de loc din Salceni, sa refaca biserica satului si sa o acopere cu tabla, cheltuindu-se astfel banii pentru manastire.

Un scurt videoclip descarcati de  AICI si AICI

Fii tu primul care comentează on "Mănăstirea Cârlomăneşti"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


Scrie în căsuţă rezultatul adunării de mai jos: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.