shopify
analytics tool

Luciafărul nemerniciei româneşti

Cristian Tudor Popescu

e2-e4. Atât ştia din jocul de şah, această primă mutare când joci cu albele, marele maestru Ostap Bender, orice continuare fiind învăluită în negură. Ceea ce nu l-a împiedicat să ţină o prelegere despre şah şi apoi să susţină un simultan la 30 de mese cu amatorii din orăşelul Vasiuki. Finalul a fost o încăierare cruntă, în care au dat vasiukienii, a dat şi Ostap, care cu tablele de şah, care cu piesele.  Ostap Bender, eroul lui Ilf şi Petrov, nu era profesor, era un escroc mândru de meseria lui. Pe „profesorii” care au dat foaia albă, au încercat să copieze şi au fost eliminaţi, au luat sub 5, au pus pe hârtie propoziţii ca: „învăţarea devine mai captivă”, „În «Sara pe deal» merg oile la păscut”, „poemul Luciafărul exprimă expresia absolvită pe care le atinge gândirea poetului” – nu i-a luat nimeni la palme, deşi, după părerea mea, ar fi meritat. E-adevărat, sunt şi greu de pălmuit pentru că sunt mulţi, înspăimântător de mulţi.  Dincolo de ignoranţa acestor zerouri cu diplome, ceea ce frapează este atitudinea: cum să te duci să dai examen ca să devii profesor, când măcar un lucru ştii foarte bine, că eşti un habarnamist, vrei să mai nenoroceşti cu sânge rece nişte zeci, sute de adolescenţi, făcându-i asemenea ţie, nemernicule?  Presa bâlcistă a reţinut în legătură cu bac-ul de anul acesta că subsemnatul aş fi spus: „diplomele de bac nu mai fac doi bani”. Continuarea au dat-o de-o parte fără să clipească: „Diplomele de bac nu mai fac doi bani, astăzi, dacă nu ştii să faci ceva util”. Ce s-a întâmplat la examenul de titularizare nu e altceva decât o sumbră ilustrare a acestei fraze. Toţi aceşti impostori care vor să fie profesori n-au fost cu câţiva ani în urmă elevi? N-au luat bac-ul cum l-au luat, unii cu note mari? N-au urmat după aceea o facultate, de preferinţă privată, cu învăţământ la distanţă, la mare distanţă, sau telepatic? N-au mai luat în felul ăsta încă o diplomă? Şi acum, când iese la iveală că diplomele astea erau doar nişte măşti de carton ascunzând vidul din ţestele respectivilor, ce-or să facă? Nu m-ar mira să se tânguie, ăia care au scris Luciafărul şi alte măscări la adresa limbii române, că au fost subiectele grele.
Soluţiile pentru a corecta această stare groaznică a învăţământului românesc nu sunt miraculoase şi nici din vară-n toamnă. Trebuie reconstruit totul de la temelie, cărămidă cu cărămidă. Dar, înainte de orice tratament, este obligatoriu să fim conştienţi de diagnostic şi să ni-l asumăm. Or, anul acesta aflăm cum stăm cu adevărat în învăţământul nostru, sulemenit decenii de-a rândul.
PS
Poate îi cheamă la toamnă guvernul Boc să ocupe catedrele goale pe profesorii în vârstă pe care i-a izgonit anul trecut că era mare înghesuială de dascăli tineri şi competenţi care nu mai aveau loc de ei şi, pe deasupra, făceau şi gaură în buget

Sursa: gandul.info

Fii tu primul care comentează on "Luciafărul nemerniciei româneşti"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


Scrie în căsuţă rezultatul adunării de mai jos: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.