shopify
analytics tool

Livia Claudia Copăceanu – pictor, dăruitor de frumos

Livia Claudia Copaceanu  În viaţă, încă din momentul în care ne naştem, ne rupem de binele care ne-a purtat spre condiţia de om, iar apoi ca oameni, necontenit, tot binele care să-i semene celui pierdut căutăm. Şi asta de multe ori fără o regăsire integrată sensibil, suprasensibil şi mental. Poate o întoarcere în sânul culturii să fie locul calm, cald şi încă atât de ofertant în plan spiritual. Cred că un astfel de loc am găsit în Galeria “Helios” a Bibliotecii municipale “ Stefan Petică” din Tecuci, luni, 3 decembrie 2012, unde s-a deschis expoziţia de pictură a tinerei Livia Claudia Copăceanu.
În aceeaşi viaţă, la fel de neostoit căutăm iubirea. Căutăm cu sete, cu înfrigurare omul, locul, lucrul în  care să ne punem sufletul, căutăm acel “ceva” ca depozitar al vieţilor noastre. De multe ori ne dăruim integral unei pasiuni, unei profesii, unei îndeletniciri. Pentru tânăra Livia Copăceanu pictura e acel “ceva” în care şi-a pus tot sufletul şi toată iubirea. Pentru ea arta e cufărul în care şi-a pus şi continuă să-şi strângă adevăratele averi ale sufletului. Iar prin ceea ce face, Livia stă între fericiţi.
Şi tot în această viaţă căutăm fără încetare frumosul. Suntem fiinţe ale frumosului. Ştim, recunoaştem, căutăm frumosul şi iubim frumosul. Rari sunt însă cei dăruitori de frumos. Şi de această dată, Livia Copăceanu, spre deosebire de noi toţi ceilalţi, este un căutoator de frumos, iar prin arta sa dăruieşte celor din jur frumosul. Livia Copăceanu e creator de frumos şi e dăruitor de frumos.
Iar cu ceea ce reuşeşte să facă tânăra pictoriţă, a putut să închege în aceste zile ale lui decembrie o expoziţie într-o largă exprimare tematică şi compoziţională, pusă sub semnul armoniei şi visării . Este pentru noi toţi cei care o cunoaştem o surpriză faptul că tânăra  artistă a reuşit în cei trei ani de la debutul în arta să facă paşi clari în devenirea sa artistică. Pe întregul traiect expoziţional forma plastică demonstrează un parcurs, un drum artistic în desfăşurare, un studiu tenace şi atent care i-au permis acestei tinere artiste evidente achiziţii în tehnicile şi teoriile artelor plastice.
O plăcută impresie îţi lasă în acelaşi timp titlul expoziţiei. Cele două cuvinte “Armonie şi visare” vorbesc nu doar despre pictură şi pictor, pentru că vorbesc, şi iau cuvântul “armonie” ca exemplu, de legi eterne ale universului. În extremul orient, budismul opune prin armonie respectul, ignorantei; liniştea interioară, pasiunilor; controlul şi rafinamentul, pasivităţii. În hinduism alături de ordine şi lege, armonia constituie Dharma prin care lumea şi lucrurile sunt ţinute în echilibru. Şi într-adevăr în pictura Liviei Copăceanu  există împăcare, echilibru, uniune sensibilă si suprasensibilă. Pictura este pentru pictoriţa Livia Copăceanu viaţă, e sursă de viaţă, devine una cu viaţa. Pictura şi viaţa la acest om, la acest spirit sensibil, se unesc şi se confundă.
Poate că cel mai important lucru care se desprende din gestul plastic al tinerei autoare ca şi din această expunere, am putea spune de sărbătoare, este că Livia Copăceanu a reuşit în pictură, iar profesorul său, pictorul Mircea Cojocaru a reuşit cu eleva sa. Se dovedeşte încă o dată că Mircea Cojocaru are răbdare, dăruire şi talent didactic, iar Livia probează pictural pentru sine şi dascălul sau.
Putem vedea cu toţii în pictura Liviei că artista reuşeşte să redea delicateţea prin culorile cele mai vii, mai tari, mai puternice, prin frământările pastei şi ciocnirile cromatice de mare intensitate şi cu toate acestea florile ei îşi păstreze gingăşia şi-şi profilează suavitatea. Picturale, stilizate sau decorativ incadrate, florile ei completează tematic si sustin demersul artistic al expozantei. Tânara Livia Copaceanu reuşeşte apoi să reţină frumosul stând departe de exces şi fără un efort al vizibilului. Reuşeşte de asemeni să se joace, să abordeze în pictura sa ludicul, poate mai mult în portrete şi poate de maniera pictorului francez Henri Rousseau, Vameşul, intectualizand atitudinile sau păstrandu-le într-o zona ingenuă. Livia reuşeşte sinestezii, reuşeşte să aducă prin culoare sunetul valului, al mării sau frunzelor şi reuşeşte să împingă ochii privitorului către depărtări, către linistie şi reverie. Asta si pentru că visările artistei înseamnă contemplaţie, meditaţie, reverie, aspiraţie.
De la un capăt la celălalt  expoziţia Liviei este bine susţinută compoziţional şi cromatic. Domnişoară Livia Copaceanu găseşte mereu resurse pentru o nouă pictură mai iscusită din punct de vedere artistic. Culoarea Liviei fie este întinsă, gradată, disipată, pirdută, fie îşi face loc pata, gest vizibil asociat postimpresionismului, dar se dovedeste de fiecare dată reţinută şi delicată. Cu siguranţă, atunci când pictează, artista pictează din vârful degetelor, din capătul falangelor, cu metacarpienele. Livia, prin mod de a fi, este o fiinţa care se dedica, care se apleacă către gestul pictural.
Pictura Liviei e în ea însăşi o bucurie şi un refugiu, iar în acest spaţiu pictural, cu siguranţă, omul contemporan poate fugi, se poate ascunde de criza socială, economică, politică, existenţială. Pictuara Liviei ne poate retine atât cât o privim departe de toate aceste angoase.
Simţi pe de altă parte că aici, în această expoziţie se valorifică sensibilitatea, căldura sufletească, bucuria, omul Livia Claudia Copăceanu, deja “copăcel” în arta plastică. Intre rationalitatea si irationalitatea artei domina cea de-a doua cu tot ce inseamnă bucuria sensibilului in câmpul de forte deschis de culoare si penson.
Cu Livia Claudia Copăceanu luna decembrie se incarcă de bucurie, de dăruire, cu arta ei se face drum spre povestea formei şi culorii intr-un sfarşit de an ce-şi lasă astfel in urmă urâtul.

Fii tu primul care comentează on "Livia Claudia Copăceanu – pictor, dăruitor de frumos"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*