shopify
analytics tool

ION AVRAM DUNAREANU pictor – magistrat – poet

Ion Avram Dunareanu_tecuci.eu  In Galeria de Arta “Gheorghe Petrascu “, la inaltimea unei trairi simple, directe si incarcate de bucurie, se afla expozitia pictorului, dar si magistratului, poetului si omului de cultura galatean, Ion Avram Dunareanu. Cu cele 55 de lucrari, ce deschid calea unor atat de interesante simeze in galeria tecuceana, artistul Ion Avram Dunareanu face un demers plasic menit sa cultive imaginativ, sa miste in zona sensibilului si sa reinvie idea traditiei, dar si acelei istorii ce tinde sa se indeparteze atat de rapid si ireversibil de noi, cei care nu demult am cunoscut-o.  Pictural insa, artistul Ion Avram Dunareanu se manifesta intr-o suma de alcaturi plastice care au fost si raman atractii coplesitoare pentru individ si teme irezistibile pentru artist.  Vorbim intre acestea, in primul rand, despre flori; infiorari plastice care-si cuprind panzele aproape instinctual si cu o maxima bucurie a ochiului. Aici si o data cu florile, artistul se confrunta cu o nemasurata forta a culorii, dar si cu o apriga dorinta de lumina si iluminare, apoi cu vioaiele incantari ale formei si palpabila textura a materialului.  Magistrul, se oreste apoi in imediat, in priveliste, in peisaj, conturand cu iubire si insistenta un univers satesc care tine de o amprenta sufleteasca clara, adanca si nestearsa. E o stare de unicitate a trairii care vine din alt timp si din alt spatiu decat cel posibil de luat direct in posesia retinei, pentru ca artistul Ion Avram Dunareanu nu picteaza un sat aflat in imediata apropiere fizica, Ion Avram Dunareanu picteaza un sat al amintirii, un taram pe care il pastreaza cu sine si din care scoate cu pensonul dealuri si case de poveste, oameni, si care, si boi, ce-s de o alta lume decat cei din calendarul anului doua mii doisprezece.
Are apoi o atentie catre o tema potrivita cumva si cu numele sau, Dunareanu, care patrunde in spatii ale apei, fara sa urmareasca o cuprindere plastica a acestei materii si fara intentii in exprimarea largita a subiectului. Iar asta pentru ca apa pe care o picteaza Ion Avram Dunareanu nu pune artistului probleme de manifestare optica: culoare, reflexie, dar si pentru ca autorul pare interesat de vegetatia masificata, de fauna si activitatea specifice si de corelarea rece si varateca verde-albastru.
Ion Avram Dunareanu, are in sfarsit, o indelunga sedere in fata fereastrei, in zile lungi de iarna, reusind sa evidentieze cromatic starile, lumina sau atmosfera rece si inghetata din cel de-al parulea anotimp.
Prin aceste cateva porniri, compozitionale si tematice, la care se pot adauga cele cateva portrete expuse, s-a ajuns la o expozitie care s-ar fi putut derula dea lungul simezelor intr-o manifestare aproape ciclica, dar pe care noi am detasat-o in segvente care reusesc sa se descarce instantaneu privitorului care intra in Galeria tecuceana si care pot vorbi totodata de preocupari-cicluri ale pictorului Ion Avram Dunareanu.
Ca se dovedeste asa si ca noi un am gresit a venit ca o confirmare din partea artistului faptul ca a avut in decursul activitatii sale expozitii numai cu flori sau numai cu peisaj, dar si faptul ca in cazul unor panotari intercalate se crea impresia mai multor maini sau mai multor artisti. Sigur se intampla asa pentru ca fiecare din aceste teme suscita o alta latura artistica a pictorului Ion Avram Dunareanu, o alta traire si alta problematica cromatica si compozitionala.
In toata aceasta creatie, semnata Ion Avram Dunareanu, este foarte important de remarcat momentul evocat. Pictorul Ion Avram Dunareanu nu pare niciodata preocupat de trecere, de tranzitiile marilor cicluri temporale, de mijiri sau descresteri ale zilei. Poate de aceea nici toamna, nici primavera, nici dimineata, nici seara un se regasesc pe simeze. In acelasi timp fiecare din lucrarile expuse vorbeste de plenitudine: fie ca e vorba de flori in coloritul lor intens, de peisaje sau compozitii cu animale si personaje, de chipul unei taranci sau tiganci, de anotimpuri, iarna sau vara. Tocmai de aceea culorile folosite de artist par sa degaje caldura si lumina, sanatate, normalitate, vitalitate.
Intre ceea ce VEDE, ceea ce RETINE si ceea ce EXPRIMA artistul se creeaza o relatie directa si amplificata de traire.

Sufletul are in pictura lui Ion Avram Dunareanu rolul primordial. Intre OCHI – MINTE – MANA sufletul intervine pentru a manifesta o dejucare in cursul sau relatia de trei. Pentru orice privitor aflat in fata lucrarilor lui Ion Avram Dunareanu e clar ca artistul picteaza cu sufletul si ca artistul, sufletul lui, pot fi cunoscute sau, dupa caz, recunoscute pe panza. Avem in Ion Avram Dunareanu, in pictura domniei sale, un real fenomen de intropatie.
In acest context , sinceritatea artistului este de netagaduit, iar ceea ce rezulta de fiecare data imaginativ, surprinde. Natura de exemplu, este totala fara sa se incerce o clipa spectaculosul; iernile sunt grave fara sa fie devastatoare; verile sunt atemporale, iar povestile de pescari reale; oamenii sunt exemplari fara sa depaseasca norma sau nota comuna; florile ingradesc o lume, fara sa limiteze lumea; apa deschide un univers, fara sa fie centrul preocuparii. Iata !
Limbajul plastic folosit de pictorul Ion Avram Dunareanu nu este unul cautat si scos in ceea ce de multe ori inseamna intai propensiunea eului; el este insa, unul indelung exersat, care vadeste migala, cumpatare, asezare, dar si bucurie, liniste, omenie… si vorbeste de un indelung exercitiu plastic si o lunga, dar calma experinta expozitionala.
Arta sa, desi aparent nu are nevoie de interpretare, iar lucrarile sale intra mai degraba in zona evidentei, nu exclud problematizarea de tip creativ. Abia din aceasta ipostaza privind lucrarile artistului avem integrarea corecta si bucuria deplina a periplului vizul intre aceste lucrari.
In general, pictura lui Ion Avram Dunareanu e caracterizata de o pregnanta discursivitate, de multe ori rupta, scindata sau cedand, abia sesizabil, locul nondiscursivului. Ruperea si inreruperea, scaparea sau evidentierea prin omisiune, conturarea dar nedefinitivarea, compunerea si recompunerea realului, fara orgoliul reproducerii ei, sunt caracteristi ale artei lui Ion Avram Dunareanu. Modul de lucru este unul care vadeste asezare si cumpatare. De cele mai multe ori, din punctul de vedere al constructului plastic, pictorul recurge la reveniri si suprapuneri, iar pensulatia se dovedeste alerta si nu zaboveste pe panza urmarind omogenitatea si trecerile nesimtite de la inchis la deschis, de la umbra la lumina, de la tonuri la semitonuri asa cum s-a pictat multa vreme incepand cu renasterea quatrocento-ului.
Artistul Ion Avram Dunareanu realizeaza mereu compozitii deschise, dar de fiecare data pune in fata noastra un colt de lume, o margine de lume, un univers. Cerul si fondul din naturile moarte cu flori, ocupa de multe ori suprafete mici si sunt pictate cu multa lejeritate, pentru ca sunt menite sa scoata in evidenta prim planul sau sa sustina un centru de interes.
Arta, ca si omul Ion Avram Dunareanu, nu au ca destin puterea sau marca “personalitatii”. Blandetea, umanul, caldura, sunt cele ce incanta si subjuga. Cele doua ipostaze picturale, una care il consacra intre artistii modernitatii si cea de a doua care atinge atat de incantatoarele note naive pun de la inceput pana la sfarsit in discutie un artist cu multe posibilitati.
Sigur, asa putem intelege ca arta, pictura lui Ion Avram Dunareanu, este o reactie la frumos, la formal si obiectivitate, ca ea este o arta a formalului, frumosului si obiectivitatii chiar si acolo unde se prezinta prin non-obiectivitate, iar cele 55 de lucrari expuse in Galeria de Arta “ Gheorghe Petrascu “ din Tecuci isi implinesc rosturile in fata noastra, in fiecare ochi si fiecare suflet.

Fii tu primul care comentează on "ION AVRAM DUNAREANU pictor – magistrat – poet"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*