shopify
analytics tool

Inmormântările de altădată

inmormantare
inmormantare  Cum viaţa presupune şi trecerea în nefiinţă, poporul român, acordă o mare importanţă ceremonialului de înmormântare. Asa cum au dovedit-o şi funeraliile regizorului Sergiu Nicolaescu, multimile sunt interesate de astfel de ceremonialuri. O descriere interesanta a modului în care se faceau înmormântările  in secolul al XIX- lea, ne-a lasat istoricul Alexandru Papadopol Calimah. Fragmentul pe care îl reproduc mai jos, din scrierile istoricului tecucean, fac referire la înmormântarea din 1843 a unui ’’cerşetor milostiv’’, numit în epocă Lumânărică;
 ’’Lumea cu mic cu mare, de prin oraş şi de prin mahalale, se îndreptă şi să îndesă spre biserica Tălpălari, după un sicriu purtat pe umeri de patru calici. Pe acele vremi nu era încă răspândit obiceiul la noi, ca un mort, fie boier, fie prost, să fie dus la mormânt într-un car tras de dobitoace; pe mort il duceau în năsele pe umere, patru rude, patru prieteni,- patru oameni-, ce se schimbau rânduri. Oamenii datoreau această de pe urmă slujbă, această cinstire omului ce se ducea pentru veşnicie dintre ei!… şi mortul era cu faţa descoperită, în faţa oamenilor, în faţa ceriului,- ca lumea să privească veşnica sa plecare, şi să privească veşnicul său rămas bun,- ca lumea să privească în faţă mărirea morţi, şi să cugete… Secriul era de scânduri albe, fără căptuşeală, fără nici o podoabă, fără flori şi fără cununi,- căci flori şi cununi erau faptele cele bune ale mortului ;-iar în secriu se vedea, descoperit, după vechiul obiceiu al creştinilor, o fiinţă slabă, uscată, galbenă ca ceara, îmbrăcată cu un suman, încinsă cu o funie, cu picioarele goale… ’’
(Alexandru Papadopol Calimah, Lumanarica si Titinas in revista Arhiva St. si Lit. I/VII,1869)
scris de D.B. pe Tecuci colt de rai

1 Comment on "Inmormântările de altădată"

  1. Felicitari DB !

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*