shopify
analytics tool

Grigore Patrichi Smulţi – sculptor

  PATRICHI-SMULŢI, Grigore – sculptor. S-a născut la 3 august 1937, în comuna Smulţi, judeţul Galaţi. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, clasa profesorului Constantin Baraschi, promoţia 1966. A debutat în acelaşi an în cadrul Bienalei de Sculptură-Pictură. A lucrat ca profesor în învăţământul liceal, participând cu regularitate la expoziţiile anuale şi bienale din Capitală. În 1968 a devenit membru al U.A.P., Filiala Bucureşti. Expoziţii personale: Bucureşti (1970, 1973, 1976, 1979, 1982, 1988, 1993, 1999, 2005); Brăila (2001, 2002); Galaţi (2001, 2005); Ploieşti (2002); Slobozia (2002, 2004); Călăraşi (2003, 2005, 2007); Tecuci (2003); Piteşti (2006); Craiova (2007). Participări la Tabere naţionale de creaţie: Măgura Buzăului (1970, 1979, 1985); Arcuş – Sf. Gheorghe, Covasna (1974, 1980); Lăzarea – Harghita (1976, 1978); Hobiţa – Gorj (1981); Scânteia – Iaşi (1987); Oarba de Mureş (1988); Valea Doftanei (1990); Soveja – Vrancea (1991); Bogaţi – Argeş (2006); Mioveni – Argeş (2007). Participări la expoziţii de sculptură organizate peste hotare: R. F. Germania (1986); R. D. Germania (1988); U.R.S.S. (1989). Distincţii: Premiul colectiv acordat de U.A.P. sculptorilor participanţi la Tabăra de la Măgura Buzăului (1970); Titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Călăraşi. A făcut donaţii Muzeului Mixt din Tecuci, Muzeului Judeţean din Brăila şi Muzeului Dunării de Jos din Călăraşi. În semn de dragoste şi respect pentru satul în care s-a născut şi a crescut, al cărui cetăţean de onoare este, şi-a adăugat la patronimul său toponimul Smulţi. Lucrări ale sale se găsesc în colecţii de stat şi private din România, Austria, Elveţia, Franţa, Grecia, Italia şi Olanda. Lucrări de artă monumentală: Măgura Buzăului („Împreună”, „Familia”, „Semn de sfârşit” – toate în piatră), Arcuş („Flamuri”, piatră; „Scară cu fructe”, lemn), Lăzarea („Rodul pământului”, piatră; „Odihnă”, travertin de Borsec), Hobiţa („Mioritică”, piatră), Scânteia – Iaşi („Dialog”, piatră), Oarba de Mureş („In memoriam”, piatră), Valea Doftanei („Reculegere”, lemn), Soveja („Vibraţie”, „Rezonanţă”, lemn).

Grigore Patrichi a atras atenţia prin seriozitatea profesională, prin originalitatea discursului său plastic, prin stăruinţa cu care a căutat mijloace care să-i individualizeze creaţia şi să-i exprime cât mai sincer crezul artistic. Îndepărtându-se de maestrul său de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, învăţând din magistrala lecţie a sculpturii lui Paciurea şi Brâncuşi, atent la înnoirile aduse de George Apostu şi de alţi artişti, adept al tăieturii directe (la taille directe), el a evoluat spre forme ce l-au apropiat mai mult de arta primitivă şi arhaică, de cea bizantină, de folclorul românesc. Aşa se explică acea tendinţă spre simplificare din lucrările sale, de eliminare a detaliilor, de căutare a esenţialului, ca şi abordarea cu precădere a pietrei şi lemnului. Aşa se explică acel hieratism al multor personaje, acea senzaţie de greutate pe care o dau unele dintre sculpturi sau, dimpotrivă, acel sentiment de înălţare, de elansare în spaţiu. Grigore Patrichi ciopleşte aidoma meşterilor anonimi care au plăsmuit „Gânditorul neolitic” de la Hamangia sau şi-au dăltuit în piatra stâlpilor mortuari toată dragostea şi dorul pentru cei plecaţi în lumea umbrelor veşnice. Registrul tematic al lucrărilor lui Grigore Patrichi este extrem de bogat. Artistul se inspiră din mitologie („Icar”, „Narcis”, „Bacantă”), din lumea legendelor şi baladelor româneşti („Ana lui Manole”, „Meşterul Manole”, „Mioritică”, „Legendă”), dă viaţă unor motive biblice („Eva”, „Madona cu Pruncul”, seria „Supliciilor”, „Crucificare” „Martir”), elogiază maternitatea, iubirea, viaţa de familie („Maternă I, II”, „Vlăstar”, „Cu mama I şi II”, „El şi ea – Adolescenţi”, El şi ea – Vârstnici”, „Aniversare”, „Comoara”), este preocupat de reprezentarea spaţială a zborului („Pasăre”, „Pasăre de pradă”, „Cânt înaripat”, „Pasărea nopţii”), de surprinderea candorii, naivităţii şi curăţeniei sufleteşti a copiilor („Chipuri”, „Şcolăriţa”, „Copil cu fluier”, „Portret de copil”), de exprimarea unor stări antagonice („Ziua şi noaptea”) sau de transpunerea metaforică în piatră, marmură sau lemn a unor idei şi sentimente („Reverie”, „Gest”, „După baie”, „Melancolie”, „La oglindă”, „Extaz”, „Nostalgia mării”, „Odihnă”, „Dans”). Frumuseţea şi rotunjimea formelor corpului feminin capătă materializare în  nudurile cioplite în marmură albă şi roşie („Trup I”, „Trup II”, „Tors drapat”), în lemn („Tors”,”Tors în mişcare”, „Trup de adolescentă), în piatră („Trup”, „Tors aplecat”, „Tors de amazoană”), în timp ce sondarea psihologiei unor personaje, evidenţierea trăirilor lor interioare le întâlnim în „Cărturar”, o compoziţie în care detaliile se opresc mai ales asupra expresiei figurii umane, în „Rugă”, „Reculegere”, „Înţelept”, „Duhovnic”, „Gânditor”, toate cioplite în piatră, sau în multe lucrări pe care artistul le intitulează simplu: „Chip” sau „Portret”. Cu un sentiment de adâncă admiraţie el ne aminteşte de oameni, fapte şi evenimente marcante din istoria poporului nostru („Strămoş”, „Voievod”, „Tudor Vladimirescu”, „Eroica”, „Omagiu eroului necunoscut”, „Independenţa”, „In memoriam”, „Unire”), cinsteşte personalităţi al culturii şi artei româneşti şi universale („Dante”, „Ioan Slavici”, „Omagiu lui Brâncuşi”, „Omagiu lui Picasso”, „Omagiu lui Aurel Vlaicu”). Nu ocoleşte nici unele ipostaze dramatice ale existenţei umane („Spectrul foamei”, „Lacrimi uscate”, „Orbul”, „Durere”). Manifestând înţelegere şi respect pentru materialele în care-şi realizează operele, Grigore Patrichi le cercetează cu atenţie, le studiază structura intimă, ştie să le exploateze calităţile şi defectele, dar mai presus de toate ştie să şi le subordoneze, să le ia în stăpânire, să le domine. Folosindu-le potenţialul expresiv, sculptorul le dă formele dorite de el. Materia inertă capătă o nouă viaţă. Apelează la stilizare, elimină unele elemente ale corpului omenesc (amputarea totală sau parţială a membrelor superioare şi inferioare, a capului). Nu se îndepărtează în general de figurativ, dar uneori plăsmuirile sale iau şi forme mai abstracte, fără a fi sărăcite însă de conţinutul ideatic. Sculpturile sale reuşesc întotdeauna să comunice un mesaj, să emoţioneze şi să convingă. Jocul planurilor şi volumelor este bine echilibrat. În lucrările sale întâlnim suprafeţe de mare fineţe, şlefuite până la perfecţiune, alternând cu altele vibrate sau cu unele care poartă în mod evident urmele dălţii. Adesea intervine cu incizii geometrice. De multe ori artistul sparge blocul de piatră sau trunchiul de copac, după cum îi dictează compoziţia, obţinând o ritmică a plinurilor şi golurilor, din care emană o poezie gravă, de un lirism reţinut. În sculpturile cioplite în lemn linia este elegantă, formele şi volumele sunt liniştite şi calme, pe când în multe din lucrările din piatră descoperim stări conflictuale, tensiuni, intersectări de curbe menite să sublinieze cu mai multă expresivitate intenţiile artistului. Deşi de dimensiuni mici sau medii, multor lucrări nu le lipseşte monumentalitatea, valenţele decorative, ceea ce înseamnă că ele pot fi reluate oricând la o altă scară şi destinate unor spaţii deschise, în care să se armonizeze cu peisajul din jur şi să-i sporească acestuia frumuseţea.

Sursa: volumul „Nasc si la Tecuci oameni” scrisa de Vasile Ghica.

1 Comment on "Grigore Patrichi Smulţi – sculptor"

  1. Sa ne traiasca .suntem mandri de valoarea lui ,mai ales ca este nascut in aceiasi localitate cu mine.
    Smultiul a lansat mari valori.
    Mult scuces pe mai departe.

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*