shopify
analytics tool

Ginko-stratul cu asfalt de la Tecuci

Am constatat, cu liniştea omului care acceptă bucuros adevărurile care îl reprezintă şi de care nu se ruşinează, că sunt un şofer prost… foarte prost, extrem de prost, înfiorător, groaznic, catostrofal…

Confirmarea, pentru că nici n-aş îndrăzni să vorbesc fără dovezi palpabile, confirmarea ziceam, irevocabilă, definitivă, fără apel şi fără recurs, mi-a venit în stil “nolens” pe străzile Tecuciului. Sunt nevoit fraţilor să circul în fiecare zi pe ele, pe uliţele Tecuciului.      Traversez oraşul, îl mătur de la un capăt la altul, îl cutreier… în lung, în lat, circular şi pe diagonală. Exact de aceea m-am pus şi pe memorat. Sunt atent! Număr! Cartografiez! Notez fiecare gaură, crater, prăpastie… circumferinţă, diametru, adâncime, grup, poziţie… Am cea mai bună statistică a găurior din oraş!  Sâc!  Dar cu toate astea, niciodată nu reuşesc să le anticipez pe toate, niciodată nu rămân tot atâtea cât seara, şi seara cât dimineaţa şi, niciodată confraţii nu mă lasă la greu, mi le pastrează şi  mie pe toate. Gropile! Gropile, nebunilor! Ce credeaţi?

Am luat şi pastile! Ginko Biloba Gold Memory Asfalt, 100 tablete! Tot aia!   Nimic nu merge!
Ca s-o spun pe a’ drepta, nu ştiu de la ce mi se trage! Am intrat la bănuieli! O fi de la maşina care nu e nici ea prea mică şi nu se strecoară printre toate craterele “lunare”, o fi de la faptul că nu s-a găsit nici un geniu al statului degeaba ca să inventeze roata lichidă sau poate din cauză că nu beau Red-Asfalt, nu-mi cresc aripi şi nu mă dau taur.   Poate să-mi vină şi de la bunică-meu care prefera teleguţa ori poate că-s prea hăbăuc  şi mă uit din când în când la “minunatele realizărili” din strada tecuceană…Habar n-am! Încă odată zic: Nu ştiu şi basta!

Mi s-a spus de deochi, de săgetătură, mi s-a turnat plumb şi aramă… Tot degeaba! De dat tot dau în gropi… Şi seara, şi la prânz, şi dimineaţa… Şi-apoi dacă ocolesc groapa de la Hotel, sigur o iau pe cea transversală de la farmacia Ana, dacă nu prind coadă la cocoaşa de la Primărie, sigur mă împotmolesc între gropile pentru canalizare de la nefamilişti, dacă îmi flutură în nas un steag electoral, sigur am intrat în groapa de la colţul străzii, dacă nu o apuc pe Şaguna, sigur trebuie să livrez ceva pe Matei Basarab, dacă vreau să ocolesc centrul, mă ia naiba pe Feroviarilor, dacă clientul vrea la gara, mă trec frisoanele ca de ac şi seringă, dacă mă gândesc şi la Eminescu… Of! Eminescu, dragilor, a prins străzi mai bune în secolul nouăsprezece, decât noi, azi, la Tecuci.

Să nu uit! De anul trecut, am avut de-a face şi cu nişte păsări ciudate, care şi-au făcut cuib în asfaltul din Zona Industrială. Păsările astea stranii  au plecat de-atunci în ţările calde. De întors nu ştiu de s-or întoarce, dar cuibarele, toate, au rămas în asfalt. Dăunăzi, trecând pe acolo, am găsit într-un cuib de asta un carton întreg de ouă, semn că dau zbor şi aer electoral de primaveră… Gândiţi-vă dumneavoastră! Ce mă fac eu dacă se întorc şi se pun toate pe clocit, să facă ouă roşii de Paşti!? Spuneţi-mi! Dacă până acum, mai treacă-meargă cu şofatu prin gropi, că de (!) te duci cu roata la vulcanizare, cu plăcuţa şi amortizorul  la mecanic, iar pentru scârţâit dai cu ceva unsori, ce te faci cu “Omor din culpă păsări călătoare”, care oferă gratis, dar plătite sau supraplătite din bugetul local, lumânări, iepuraşi şi ouă roşii de Paşti, tecucenilor.  Ziceţi voi! Nu-i belea!

Altă poveste e cu Transilvaniei. Acolo cică n-o ajuns asfaltul şi muierea lu’ Costel, mustăciosul de la Eternitatea, fată bună (!), a făcut un ceaun de mămăligă, a amestecat cu făcăleţul şi-a turnat în faţă lu G.G., că doar nu era să-l lase pe bietul băiat cu autobuzele în ţarc. Ei, da, vedeţi voi, mămăliga a fost o leacă prea moale şi s-au făcut acu’ nisti vălătuci de zici că urci şi coborî brazda tractorului, nu alta!
Cu Ana lu’ Ipătescu îi alta şi mai grozavă.  Ana asta suferă de vărsat de vânt în covor asfaltic şi i se întoarce boala în fiecare primăvară. Ca să nu se scarpine în cap de necaz cu roţile-n gropi, şoferul din cartierul Bălcescu îşi leagă maşina de poiată şi o ia pe jos către oraş, până ce-o vini din nou unu’, Galben, da’ cam roş la faţă, să mai toarne o roabă, două de smoală sau unu’ Pirpiriu, dar negru la inimă care să-i dea de leac cu bisturiul si ghipsul de la ortopedie.

Spre Jandarmerie şi în spatele blocului cu Poşta de pe str. Gheorghe Petraşcu, noroc că tovarăşul maistru Moraru, om cu spirit paractic, a aruncat varza şi murăturile de pe balcon şi a astupat două gropi mai de la dos, iar unu’ care se ţine cu zugravitul pe la oameni şi-a stins vărul în cea mai mare dintre  gropile astea şi, gaaata!

În rest, n-am de ce mă plânge! Că mai supt, mai încălecat şi mai batjocorit ca acu’ n-am fost niciodată, iar Dumnezeu, se spune, ţi le dă pe toate ca să vezi cu ochii tăi, să auzi cu urechile tale şi să mai spui şi la alţii, că-i de învăţătură pentru tot restul vieţii tale tecucene!

Ia Ginko Memory Bitum 100 tablete sau supradoza in brichete si ţine-le pe toate… minte!

Canon & Cannon

Articol publicat in ziarul tiparit ProTecuci

Fii tu primul care comentează on "Ginko-stratul cu asfalt de la Tecuci"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


Scrie în căsuţă rezultatul adunării de mai jos: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.