shopify
analytics tool

Expoziţie a unui pictor tecucean îndrăgostit de natură

Eduard Sandu_tecuci.eu  Cu prilejul serbării patronului spiritual al Tecuciului, Galeriile de Artă „Gheorghe Petraşcu” au găzduit, vineri, vernisajul expoziţiei „O primăvară între anotimpuri”, a pictorului tecucean Eduard Sandu. Pictorul s-a născut în 1967 la Bacău dar locuieşte de-o viaţă la Tecuci. Deşi nu are studii de specialitate talentul său incontestabil a făcut ca propriile picturi să se regăsescă în colecţii particulare din Pakistan, Australia, SUA, Anglia, Franţa, Israel, Liban, Ucraina, Rusia etc. ”Odată cu expoziţia lui Eduard Sandu facem o întoarcere cu 180 de grade în sensul trăirii către arta care înseamnă o altă privire, o altă reprezentare şi o altă impunere a contemplaţiei în plastica tecuceană… Arta poate să dea durabilitate unei comunităţi. Prin Eduard Sandu noi reuşim acest lucru, pentru că el s-a ţinut departe de arta fugară, efemeră. Spectaculosul a pătruns în arta modernă şi nici noi n-am mai beneficiat de contemplaţia în faţa naturii. Eduard Sandu reuşeşte să facă natura să vorbească pentru noi”, a spus muzeograful Lucia Gologan. De la Galaţi a venit o cunoştinţă a pictorului, poeta Angela Baciu care a afirmat că atmosfera de primăvară este continuată şi în galerie de expoziţia lui Eduard Sandu. Protagonistul a mulţumit publicului, directorului Laurenţiu Groza, muzeografului Lucia Gologan pentru buna colaborare, întregii echipe a Muzeului. Expoziţia va fi deschisă până la mijlocul lunii mai. Poate esti interesat sa citesti un alt articol despre eveniment AICI

Eduard Sandu - L. Groza - L. Gologan_tecuci.euAngela Baciu_tecuci.euEduard Sandu_tecuci.euExpozitie Eduard Sandu_tecuci.eu

2 Comments on "Expoziţie a unui pictor tecucean îndrăgostit de natură"

  1. O PRIMAVARA INTRE ANOTIMPURI

    Ne-am obisnuit sa ne intalnim in Galeriile de Arta “Gheorghe Petrascu”, ca de fiecare data in alte contexte, mereu in alte companii plastice, literare, poetice si muzicale si iata astazi, cu un alt pictor tecucean, intr-o atmosfera deosebit de calda, pe care am resimtit-o cu totii placuta, elevata, prieteneasca…
    Am deschis deci simezele galeriilor “Gheorghe Petrascu” pentru un pictor si o expozitie cu care muzeul tecucean face o intoarcere, poate chiar de 180 de grade, catre un sens figurativ, catre o stilistica naturalista si o cromatica calda, blanda, sensibila. Expozitia deschisa astazi cu artistul plastic Eduard Sandu este in acelasi timp o reabilitare, o recuperare a artei, dar tocmai in ceea ce nu mai vizeaza sensul artistic, ci trairea in fata picturii, raportul privitorului cu arta, cu opera si consideram aceast pas, aceasta rasucire si reconsiderare stilistica o modalitate de castigare a atitudinii estetice atat de importanta si necesara echilibrului unei vieti.
    Desigur, diferitele exprimari estetice coexista in arta, dar o recuperare a frumosului, daca vreti clasic, este mai mult decat salutar in contextul in care locul artei este unul incert. Si este nesigur intai din ceea ce ar puta surveni ca punct de vedere social, ca stare si traire cum spuneam sau ca atitudine fata de arta; este problematic apoi local artei din perspectiva economica, financiara si capata nebulozitate sau este tratata cu netulburata indiferenta de sfera politica, care nu a inteles rolul artei si de acea nici nu i-a in consideratie benefiiciile acestei zone a culturii.
    Suntem constienti si admitem in unanimitate ca mobilul artei este acela de a construi o lume mai buna, o lume mai interesanta, o viata mai plina, dar modernitatea si arta moderna au adus noutatea in detrimentul duratei si s-au constituit mereu in zona efemerului creand un conflict constant intre noutate si durata. Ori durabilitatea si stabilitatea constituie elemente esentiale care creaza siguranta psihologica si da convingere trairii. Pictorul Eduar Sandu are avantajul de a se fi tinut intotdeauna departe de acest galop al noului, de nou in jocul formei, de efemerizarile pe care le aduce in arta de fapt ideea. Eduard Sandu ramane tocmai de aceea intr-o latura de consegventa a artei in care figurativul nu este deformat, alterat, tehnicizat, cibernetizat.
    Eduard Sandu face peisaj. Si ca intotdeauna, peisajul este o proiectie vizuala care presupune o relatie psihologica cu local fizic, cu segventa geografica naturala. Peisajul pe care-l avem o data cu aceasta expozitie in fata noastra si care se dovedeste de 60 de ori in 60 de imagini o creatie in stil naturalist a pictorului Eduar Sandu, vorbeste intr-un limbaj artistic de frumosul natural. Feumosul artistic reface, propune, apropie prin creatia umana frumosul natural.
    Chiar cuvantul peisaj, trebuie spus, survine intai in artele plasice. El este preluat si transformat din francezul pay (tara) peisage si are ca pictura de gen un curs istoric indelung de peste o jumatate de mileniu, fiind una dintre cele mai fascinante, mai complexe si diversificate creatii. In noianul acesta de manifestari ale peisajului Eduard Sandu se opreste sau, daca vreti, se intoarce exact la acel mod de redare care nu face apel la interpretare, la acea pictura care nu uzeaza de deformarea plastica si ajunge la o imagine in care uitam efectiv de pictor, de om, de gestul si gandul lui transformator. El reconstituie sau reconstruieste prin mijloace plastice natura.
    Exact din punctul acesta de vedere, al constructiei, peisajul se dovedeste a fi o alcatuire, o suma de elemente ordonate, care o data cu perspectiva descoperita si teoretizata in perioada renasterii, capata spatialitate si care, in pictura moderna, isi multiplica punctele de vedere pentru a deveni panoramica sau caleidoscopica. Eduard Sandu se rezuma doar la un punct de vedere, la perspectiva de obicei adanca, curgatoare, fara etape si la o modalitate aparte de a crea atmosfera. In lucrarile lui aerul se materializeaza, lumina primaste contar, iar privitorul are sentimental intrarii intr-un peisaj real.
    Si pentru ca natura, elementele ei, nu sunt reproductibile, ceea ce avem de fiecare data ca imagine, ca rezultat pictural, deci ca peisaj, este dat de sensibilitate, de stare, de moment, uneori de scop si intotdeauna de modalitate de filtrare a autorului. Intodeauna intervin in pictura atitudinea si actiunea, contemplative. Artistul va reprezenta sau va aduce pe panza o aparitie determinata de impresia niciodata aceeasi, de dinamica sa interioara, in desfasurare chiar in fata subiectului. Dar indiferent ca ar fi vorba despre o reprezentare nemijocita sau o aparitie, pictura apropie natura in mod inselator mizand pe un limbaj plastic doar pentru a crea trairea, insufletirea categoric estetice. Iar pictorul Eduard Sandu are acest real sentiment al naturii si creaza firesc aceste atitudini. Ceea ce face pana la urma pictorul Eduard Sandu este imaginea naturii si nu efigia ei, simbolul ei, motivul pus acolo sa o sugereze.
    De obicei Eduard Sandu surprinde un loc nestiut, vizeaza o aparitie din natura intacta si vorbeste despre un univers material simplu, nealterat, cu o aura de onestitate. Tocmai de aceea atunci cand picteaza nu recurge la scheme, nu repeta niciodata nici nu element, asa cum, de altfel, nici natura nu repta si mai ales nu are tendinta reducerii spatiului si exprimarii brutale, nelinistite, asa cum deseori se vede in arta moderna. In arta lui Eduard Sandu nimic nu se dovedeste a fi o presiune sau tensiune plasica reductionista, acestea doua ramanand modalitati cu care se ambaleza si se livreze o imagine sintetica, deci moderna.
    Din cate resimt, Eduard Sandu nu este apoi deloc sufocat de moment, de istoricitate. De fiecare data picteaza o padure, un rau, o carare, un zid, o coroana, toate existand undeva tacute, doar ca o data pictate le face sa vorbeasca pentru noi, le incadreaza pictural unei fenomenologii si privitorul le resimte ca fenomene.
    Peste acestea toate, Eduard Sandu se dovedeste un pictor cu simtul spatiului si al culorii. Cu siguranta sunt daruri ale nasterii, dar pictorul constient le-a autoinventariet, le-a exersat, iar cu ceea ce pana la urma exprima pictural reuseste sa determine o mare varietate de trairi, de sentimente, de atitudini intr-o zona de reala balandete. Nu l-am intrebat niciodata de exmplu cum picteaza si nu stiu cum converseaza cu natura, cum intra in relatie picturala cu ea, dar stiu ca peisajul lui o data pus in fata privitorului vorbeste.
    Blandetea despre care tocmai aminteam inca o data o resimti ca pe o caracteristica. Pictura lui in general e mai degraba sudica, luminoasa, calda. Pesajul sau e unul pe care l-ai plasa undeva la marginea sau in continuarea celui grigorescian, cu care pare sa se invecineze teritorial, atingand usor ca exprimare plastica pe cel a lui Andreescu, dar remane mereu departe de recele, de nordicul, de expresionistul Petrascu.
    Lipsa omului si intr-o mare masura a antropomorficului, ocolirea constanta a bucolicului, lipsa de atentie pentru atemporal, neconturarea eternului in forma lui strivitoare, statica si absolut nici o urma a istoricului, sunt cele cateva discutii pe langa o expozitie a anotimpurilor care vorbesc de schimbare continua, de ciclicitate eterna, de innoire constanta. Iata ca intr- zi a tamaduirii arta a reusit, inca o data, prin izvorul ei fara de seaman, iar asta in contextul expozitiei tecuceanului nistru, Eduard Sandu.

    Lucia GOLOGAN
    Galeriile de Arta “ Gheortghe Petrascu”-Tecuci

  2. Imi pare bine ca am putut ajunge la expozitia ta Edi, cred ca ne-am simtit bine cu totii.Organizarea a fost foarte buna si prezentarea foarte interesanta 🙂 Felicitari!

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*