shopify
analytics tool

Doliu în familia fostului Primar al Tecuciului

Nicolae-Mănăilă-Ghidigeni-Galati

Inginerul Nicolae Mănăilă, socrul fostului primar al municipiului Tecuci, ing. Eduard Finkelstain, s-a stins astăzi după o lungă suferinţă.

Inginerul Nicolae Mănăilă a înălţat şi a dezvoltat, în zona Ghidigeni-Priponeşti, din nordul judeţului Galaţi, la graniţa cu judeţul Vaslui, două fabrici – una de ulei (Helianthus Oil, a doua fabrică de ulei ca mărime din județul Galați) şi cealaltă de oţet (Iacomi), după ce a înfiinţat şi o exploataţie agricolă vegetală întinsă pe  300 de hectare.

Corpul neînsufleţit este depus la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Tecuci. Procesiunea înmormântării va începe dumninică 11.dec.2016 la orele 12:00

Condoleanțe întregii familii! Dumnezeu să-l odihnească în pace!


Un interviu relevant cu Nicolae Mănăilă

Nicolae Mănăilă produce ulei la Priponeşti

În anul recent încheiat, fabrica de ulei „Helianthus” din Priponeşti a pus în funcţiune o linie automatizată de îmbuteliere. Astfel, s-a încheiat o etapă, ultima dintr-un program investiţional deosebit de ambiţios, de ordinul sutelor de mii de euro, derulat pe parcursul a aproape două decenii.

La început a fost o… baltă

În nordul judeţului, unde se agaţă harta-n cui, la intersecţie de drumuri: E 581 cu cel judeţean (240) spre Ghidigeni, se află una dintre cele mai moderne fabrici de ulei din judeţ. Inginerul Nicolae Mănăilă este un om încercat de vâltorile vieţii, trecut prin multe. Acum şi-a împlinit un vis născut în urmă cu aproape două decenii. Afacerea a început de la zero. Îşi aminteşte cu o uşoară duioişie: „Imediat după Revoluţie, nu era untdelemn pe piaţă, se căuta. Am zis să încerc, cu toate că nu ştiam mai nimic despre tehnologia acestui produs. Eu lucrasem o viaţă în viticultură şi vinificaţie. Am cumpărat 1,3 hectare de teren de la cetăţeni din Priponeşti. De fapt era o baltă, cu izvoare, cu gâşte, cu raţe şi capre… A trebuit să umplu cu tone de pământ şi piatră şi apoi să împrejmuiesc suprafaţa. În anul 1993, am achiziţionat o oleiniţă de la Mecanica Vaslui, cu o capacitate de 10 t/24 ore. După care, am cumpărat pereţi prefabricaţi din beton pentru blocuri, de la Doaga, la un preţ bun; se lichida stocul. Am făcut construcţia şi am instalat presa cu prăjitor, coacere la cald. Şi aşa am început să ne dezvoltăm”.

Ulei şi oţet

Firma „Helianthus Oil” nu înregistrează datorii, are 40 de salariaţi care lucrează şi în trei schimburi atunci când este nevoie, oamenii sunt mulţumiţi, primesc salariile la timp.

Programul investiţional a continuat: două silozuri moderne de 300 şi 200 tone, o presă cu filtru grosier, o linie de îmbuteliere semiautomată, o instalaţie de făcut sticle din plastic, apoi, mijloace de transport – un TIR, o cisternă, autocamioane, spaţii de desfacere. Practic, se face sticla, se umple, se depozitează şi se împachetează, se pune pe paleţi şi pleacă în ţară. Ceva mai târziu, inginerul Nicolae Mănăilă a putut cumpăra şi secţiile de oţet şi de vinificaţie, unde a lucrat o viaţă. Cu ajutorul fabricii de ulei, a dezvoltat afacerea şi pe oţet, o activitate aproape moartă. Acum, „Helianthus” produce în tandem: ulei de gătit şi oţet din vin de fermentaţie.

Birocraţia vie cu Sapardul mort

Nicolae Mănăilă este scârbit de birocraţie. Vorbeşte despre accesarea eurofondurilor, ca despre… morţi! „Am o exploataţie agricolă cu teren luat în arendă de 300 hectare, dotată cu tot ceea ce este necesar lucrărilor agrotehnice. Anul acesta vreau să mă extind până la 500 de hectare. Am avut un proiect Sapard, mititel, de pe urma căruia am luat un tractor, un plug, un combinator. Dar am zis că o să renunţ să mai fac proiecte din cauza birocraţiei din România. Prefer să mă dezvolt pas cu pas”.

O nouă revoluţie, subvenţia pe producţie

Producţia a fost bună anul trecut, însămânţările de toamnă s-au încheiat, iar subvenţiile nu prea au venit la timp. „Aici pierde statul. Subvenţiile care se dau pe suprafaţă ar trebui acordate pe unitatea de produs. Şi atunci, interesul fermierului este să crească producţia. Subvenţia este pentru toată lumea la fel. Sunt avantajaţi cei care au suprafeţe mari şi dotarea în pas cu progresul tehnologic. Ar trebui să se ţină cont de factură, unde scrie clar: atâta am vândut, atâta-i producţia! I se dau fermierului 130 de euro, chiar dacă a făcut 5.000 kg la hectar sau o tonă. Atunci, ce gândeşte omul: din cinci, vând patru la negru şi una o declar!”.

Despre evaziune fiscală din agricultură, fermierul Nicolae Mănăilă este ferm: „Trebuie să se ia măsuri de stopare a acestui adevărat flagel, mai ales, împotriva acelor samsari care vin cu geanta plină cu bani să ia recolta din capătul lanului, la roata maşinii. Aici statul pierde foarte mult; se ocolesc impozitele. Unii fermieri zic: trebuie să dau la negru ca să rezist!”.

Mafia uleiului

Pe piaţa uleiului, drumul pare a fi destul de unsuros! Nicolae Mănăilă spune: „Aici este o mafie extraordinar de puternică. Ce se întâmplă? Companiile multinaţionale au cumpărat fabricile de ulei de la Oradea, din Capitală, de la Iaşi, după care le-au închis! Acum a venit rândul Buzăului. Vă închipuiţi ce se va întâmpla; o să omoare tot ce-i în jur. Vor să pună monopol pe toată zona; vorbesc aici despre Ungaria şi Bulgaria. Aşa s-a făcut de-a lungul timpului, jocurile sunt făcute pe partea economică. Când au ridicat preţul la ulei, când l-au coborât. Nu a fost unul stabil, dovadă că şi la ora actuală este fluctuant. Toate jocurile astea au fost făcute ca noi să clacăm, să nu putem rezista. Şi aşa destui întreprinzători s-au dus” – ne-a declarat omul de afaceri Nicolae Mănăilă. Şi pentru exemplificare, a continuat: „Americanii de la Cargill vin si dirijează preţurile pe piaţă. Mi-au dat pe grâu, 0,45 lei pe kg, zicând că n-are gluten, iar la ora asta kilogramul de grâu este de 0,9 lei. Am pierdut câteva miliarde de lei vechi”.

Distribuţie, mai mult zonală

„După 20 de ani de privatizare am luat destule ţepe, am pierdut de ordinul miliardelor de lei vechi. Până ne-am format o reţea de distribuţie, de beneficiari, a durat ceva timp. Acum, ne cunoaştem între noi, vând mai mult zonal, pe o rază de 40 -50 km, am reuşit să intru pe Vrancea, Bacău, Suceava, Harghita”, ne-a declarat Nicolae Mănăilă.

Piaţa uleiului de gătit din România este dominată de două concerne multinaţionale americane. O microîntreprindere precum Helianthus, abia dacă se mai poate strecura. Studiile arată că un român consumă anual 11 litri de ulei vegetal, cu patru mai mult decât bulgarii sau ungurii. Deci, cererea există. Şi, apoi, aşa cum afirma omul de afaceri Nicolae Mănăilă: „Floarea-soarelui este lăsată de la Dumnezeu ca să facem ulei din ea!”.

Sursa: Viata-libera.ro

Fii tu primul care comentează on "Doliu în familia fostului Primar al Tecuciului"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


Scrie în căsuţă rezultatul adunării de mai jos: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.