shopify
analytics tool

De ce îi este frică domnului DGT-ar ?

    Un loc este caracterizat de starea de spirit, de dispoziţie, de hrană zilnică a sufletului, mai mult decât de economie, aspect, imagine sau realizări. Starea de spirit se măsoară în sentimentele care se stratifică şi în resentimentele care se inflamează, se acutizează, devin repetitive şi se cronicizează într-un spaţiu-timp şi, prea puţin în efluvii sezoniere, emoţii sau delir.  Emoţiile sunt stări care au efect de scurcircuit, ele dau foc cerului asemeni unei comete, încing pământul de sub picioare şi incendiază, bengal, trăirile. În stare crudă, emoţiile sparg pieptul, topesc axonii şi conexează masele inducând starea de amnezie specifică. Dar emoţiile sunt cele mai lipsitite de înălţime şi durată interioară.
     De obicei, abundent muiate în cotidian, cu un plus în intensitate, mai ales sonoră, minus nouă zecimi din publicul tecucean (şi-atunci ne întrebăm pentru cine bâlciul?), plus câteva milioane bune, jucate ca la Casino într-o seară şi poate, cumva, de aceiaşi consistentă şi în acelaşi timp servite cu masa de Crăciun şi Paşte, bonus, alegerile din toamnă şi, evident, 1 Septembrie…    

Restul timpului trăim consternarea, perplexitatea, sentimente blocate, îngheţate de agresiunea directă sau amintiri vii ale ofenselor aduse.

   Trăim şi retrăim de cateva zeci de ori pe zi antipatia, ostilitatea, resentimentul.     Respirăm, înghiţim, ne înnecăm, ne sufocăm într-un spaţiu toxic ! Ne învăluie definitiv un aer, o gândire şi o vieţuire, bolnave în cel mai clar şi măsurabil grad sociologic.
    Dar să explicăm! Să luam în ajutor memoria sentimentelor şi modus-vivendi, veţi recunoaşte că: ura este sentimentul care întunecă sufletul şi mintea; dispreţul înlătură, îndepărtează fără temei pe cel dispreţuit; furia dărâmă, devastează şi nimiceşte; gelozia torsionează realitatea şi schimonoseşte sufletul; invidia macină, roade şi destabilizează; tristeţea pustieşte, usucă şi stafideşte sufletul… in-divid-ului,  cel divizat de şirul sentimentelor iraţionale.

Mai rămâne frica

    Frica cel mai înspăimântător, mai copleşitor şi  mai covârşitor dintre sentimente, cel mai direct, dar şi cel mai insidios şi eficace model de manipulare şi îngenunchere, frica  care ucide mintea, frica care trece peste oraş ca o moarte măruntă, purtătoare a desfiinţării noastre totale. Aici am ajuns ! Suntem oraşul fără profil, nu mai avem identitate; suntem un oraş desfiinţat, un oraş suprimat, un oraş lichidat fizic şi intelectual; suntem un cadavru forfotit şi mâncat încet de un vierme; putrezim, murim, dispărem înainte de a fi reuşit să trăim.

Zanette
     O să pun mâna pe rana deja deschisă şi o să îndes acolo cuvintele ca pe o arsură. Trebuie să  vă amintiţi cum a început moartea noastră. Era în iunie 2012 şi plutea în aer o imensă aşteptare, trăiam bucuria şi încrederea, aveam sentimente care ne dădeau dreptul să fim optimişti… Aprope imediat, în viaţa tecucenilor au apărut  primele semnale de real pericol, apoi primele sentimente de teamă, apoi s-a instalat frica şi teroarea… Au venit pe rând tăcerea, supunerea, îngheţul…     
    Astăzi suntem bocnă ! Oameni fără reacţie şi fără răspuns, împarţiţi în oameni fară apărare şi oameni fără Dumnezeu, oameni loviţi şi asistenţi la spectacolul terorii. Suntem mai înţepeniţi şi mai holbaţi de uimire decât un merluciu congelat de la vechea pescărie. Cu câteva excepţii! Căci pentru unii concetaţeni, aceleşi gesturi, satisfac ranchiuni vechi, frustrări neacoperite şi neputinţi prea mult perpetuate. Pentru ei surpriza sumbră, amestecată cu un vag sentiment de teamă, dar şi încredere neagră, viscerală, în “răzbunătorul” ajuns la Tecuci, le-au dat motive personale de laudă şi veneraţie.
   Unii continuă şi astăzi corala. Dar după primul an, în oraş s-a instalat definitiv tristeţea. Totală! Adâncă! Pârjolitoare!
 Nemulţumirea a ajuns dezamăgire, dezamăgirea dezgust, dezgustul amărăciune şi toate au însemnat regretul, căinţa, remuşcarea pentru ştampila pe care am avut-o la un momentdat în mână. Trăim … furia, dispreţul, resentimentul.
   Cei mai mulţi trăiesc în şoc, nedumerire, uimire, congelare. Nimeni nu mai luptă. Cu frica în oase, toţi aşteptăm DNA-ul, poliţia cu cătuşe, un accident al sistemului care să-l scoată din funcţie pe domnul DGT-ar.

Destui au fugit. Unii au fost urmăriţi, vânaţi şi daţi afară. Pentru mulţi alţii vânătoarea continuă.

Această e adevărata starea de spirit  în oraş indiferent câte trâmbiţi, tobe sau boxe o însoţesc.
Evident ne punem o sumă de întrebări:  
Cine este cel care “stăpâneşte” cu frica?
Care este adevăratul lui profil? şi, cât de stăpânit de frică este cel ce conduce înfricoşând?
Haideţi să aflăm ! Continuarea în numărul viitor.

::: Canon & Cannon ::

10 Comments on "De ce îi este frică domnului DGT-ar ?"

  1. Cetatene plin de curaj, ascuns sub un ,,nickname”, de ce nu treci dumneata la actiune, sa infiintezi acel comitet de initiativa? E usor sa dai nuiele la fundul altuia,cand nu faci nimic.

    • Cetățeanul | 25 mai 2014 at 15:48 | Răspunde

      Pentru că am încercat în 2011 să mobilizez oamenii pentru alegerile din 2012. Am întâlnit doar ”deontologi” pricepuți la a comenta și a da din gură, dar fără nici o soluție concretă. Și cărora când le-am propus să se implice, au dat înapoi și au găsit motive de genul, știți dar eu am firmă și s-ar putea să trimită controale pe mine, sau nu vreau să mă pun rău cu domnul cutare sau cutare, etc. etc. Adică lașitate pe față. Bineînțeles că i-am footut în gură în direct, și în reluare. După aia am înțeles că de fapt majoritatea erau niște papagali, stâlpi de telegraf în casa lor și nu aveau ei curaj să mârâie în fața consoartei, dar în fața unuia aflat într-o funcție administrativă(adică o slugă a cetățenilor), perceput ca un zeu de către prost. Văzând că muierile lor învârt viața tecuceană, am abordat câteva, din acelea mai cu zvâc și care cică se pricepeau și la politică și le-am propus soluțiile mele. Bineînțeles că au dat înapoi. Diferența este că femeile s-au gândit câteva zile până să refuze implicarea, bărbații au refuzat pe loc orice implicare. Eu aveam și am soluțiile pentru cetățeni. Dar am realizat mâncătoria care există între tecuceni, fudulia de a fi mai cu moț decât vecinul sau amicii, să-i dai la gioale celuilalt, dezinteresul total față de comunitate și oraș, alergarea după zeul BAN, etc. și am realizat că parafrazându-l pe Țuțea, care a făcut ani grei de închisoare pentru un popor de idioți, conform propriei declarații, pot spune și eu că am luptat în decembrie 1989 când am fost rănit prin împușcare, trecând prin suferințe și operații, tot pentru același popor. Ești gata să te implici într-o luptă pierdută cu ajutorul intrisec al propriilor concetățeni, scrie pe adresa de e-mail ce se află la ziar și discutăm, plănuim orice, ca să te convingi că rezultatele sunt cele pe care le voi previziona de la începutul viitoarei acțiuni.

      • Domnule, chiar daca e de plans, eu am ras. Bineinteles, ca prostul. Ai umor, de mult n-am mai ras. Recunosc, daca ai incercat si solutia tecucencelor cu zvac si n-a iesit nimic, inseamna ca ai incercat totul, nu mai avem speranta.

  2. Cetățeanul | 25 mai 2014 at 05:01 | Răspunde

    Tecucenii, mai ales protipendada, țucălarii, suferă frate de deontologie mai rău ca o capră de râie. Cu articole de astea se schimbă un oraș plin de proști fuduli?! Etalându-ți elocința, precum prostul care pune pe ușa de la apartament ”fam. inginer…” ai impresia că se va schimba ceva în viața tecucenilor?! Niciodată! Cine luptă pentru oameni, luptă cu ”parul”, nu cu vorbe meșteșugite, pricepute doar de câțiva și care la o adică transmite semnal către cei ce mai pricep, ceva de genul: – ”uite dom`le ce dăștept sunt, nu-i așa că sunt bun de votat în postul ăla?” Măi voi ăștia care tot o dați în sofisme ca să epatați prostimea, lăsați-vă de aburelile astea și de poeziile în proză. Ai ceva de spus, spune frate concret, direct, nu așa ascuns după perdeluță, cu mâna la gură precum țața Veta care șoptește în așa fel ca să audă și alții:”uite curva”. Lăsați politețurile pentru ”tractir”(sic), în democrație nu stai ascuns după gard, (acum cu IT-ul după un nickname) și te apuci să acuzi în stânga și dreapta. Aștept clipa când voi fi oprit pe stradă de un comitet de inițiativă, care strânge semnături pentru demiterea oricărui edil din administrația locală. Că e consilier, că e primar nu are importanță. Până atunci când veți trece la fapte, tot ce spuneți e o simplă harneală de popă de țară. Faceți măcar o petiție pe internet pentru strângere de semnături ale tecucenilor ce vor să schimbe administrație locală prin alegeri anticipate. Hai să văd ce cojones aveți. Dacă o faceți eu vă prezic de pe acum numărul maxim de semnături pentru. Vor fi maxim 30. Așa că să revenim ”a nos moutons” și să vedem bârna din ochiul nostru, nu paiul din ochiul vecinului.

  3. Viaţa lui se desfăşoară într-un ritm nebun de mascaradă perpetuă atât in viața privată, socială și cu atât mai mult în cea politico-administrativă, “trăieşte de parcă ar trebui să bea în fiecare zi şampanie – şampania nefericirii, fără de care nu poate trăi”.
    Empatia ipocritului este limitată la propria persoană, câț despre tratamentul rezervat și aplicat celorlalţi, acesta poate fi rezumat de îndemnul ”Nu-i lăsa să fie fericiţi cu ce si cât au”. El nu poate pierde, iar șantajul său emoţional e un pumnal (aceea armă cu lama scurtă si două tăișuri) ce nu poate rata, în disputele directe, indiferent de adversar/oponent. Singura apărare in faţa acestui specimen este să-i refuzi exact ceea ce își doreste: atenţia. Aroganţa ipocritului poate fi combătută doar de nepăsarea victimei. Interesant este că în acest joc de-a v-aţi ascunselea, nici el nu își mai găsește identitatea. Specialist în disimulare, el are nevoie de un public care să îi ia la cunoștinţă existenţa. Neavând conștiinţă morală, nu este uman nici faţă de el însusi, ci se limitează la a fi oglinda celor care îl privesc.
    Pentru a urmări binele într-un mod real, este esenţial să luam lucrurile asa cum sunt. Adevărul este esenţa dreptăţi, iar dreptatea este contextul eseniţal al binelui.
    Libertatea morală și de acțiune, constă în abilitatea de a ne urma constiinţa proprie.

    Analizați, gândiți și judecați.

    PS. DGT(oricine-ai fi tu), poate reușești să ințelegi (cu toate ca am îndoieli, dar totuși)……. E greu să fii fericit când eșți mereu pus pe a-ți face singur viața cât mai grea.
    Și încă ceva, un sfat gratis, să nu-ți fie frică de „prieteni” în cel mai rău caz ei te vor trăda și/sau vinde. Frică să-ți fie de cei ce-ți par indiferenți, nepasători și slabi, căci ei dețin puterea. Știu, vei spune …..”mulți si proști”. Mulți în mod sigur dar în ce privește prostia ……. rămâne de văzut..

    N.B. Admin un articol de prima clasa.

  4. politistul de servici | 23 mai 2014 at 20:28 | Răspunde

    se vorbeste prin targ de faptul ca se plangea, deunazi, pe la crasma cu multe pietre, domnul DGT-ca pe edi care a furat atat (ZICE DGT-ar) nu l intreaba nimeni de sanatate iar pe el l au sufocat cele peste 250 de dosare;
    tot prin targ se mai spune ca cineva, tare, il tot sprijina si ca acesti cineva ar fi dobre si senatorul pavelelor-la modul direct iar la modul indirect, prin sustinerea totala in consiliul local, un anume deputat de tepuci (unul dintre cei doi, stie el mai bine);
    noi sa le dorim sanatate si sa nu uite ca in viata se platesc toate faptele;

    • Spune-o domnule pe sleau ca functionarii din primarie spun lucrurile astea. De pilda un cetatean da telefon la un functionar, sa îl intrebe despre o cerere pe care o depusese de vreo doua luni la primarie, si îi raspunde nervos sa îl lase in pace ca politia si fiscul e toata ziua pe capul lui.
      Si astfel se intampla in mai toate birourile din primarie, unde sunt controale peste controale, verificandu-se toate incredintarile directe, precum si conturile in care au fost varsati bani, deoarece exista suspiciunea de deturnare de fonduri, fraude si spalare de bani.Aceasta deoarece multe din firmele care au primit bani de la primarie figureaza la fisc fara angajati, cu pierderi, activitate suspendata etc.
      Sa va mai spun ca in fata celor de la fisc, politie sau Curtea de Conturi multi din angajati primariei izbucnesc in plans si declara ca sunt terorizati de primar si contabila sefa? Sigur ca acum vor sa scape, dar cand au vazut ca sunt pusi sa faca ilegalitati de ce nu au plecat? Nu cumva au avut ceva beneficii?

      • Ptr. DEVESELU : Când au văzut ilegalitățile care se fac și nemai suportând teroarea, unii salariați au plecat…vezi cazurile Arhip, Flechea, Șerban, etc… Acum serviciul resurse umane este la mâna unei individe care avea fantasme de ziaristă, ieri îi pupa mâna lui Edy așteptând să mai pice câte o tărie pe la protocoluri și azi îl împroașcă de noroi mângâind mâna țucalului…!

  5. Unul dintre cele mai bune articole citite in ultima vreme in presa tecuceana.

  6. Daca nu DNA-ul ,poate ne aude rugile bunul d-zeu si ne scapa de el.Deja este prea mult! Intr-adevar ne este frica!

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


Scrie în căsuţă rezultatul adunării de mai jos: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.