shopify
analytics tool

Cum moare un vin

Pahar de vin Să faci vin este o artă, o bucurie veritabilă atât pentru producător, cât şi pentru consumator.
Pentru întreprinzătorii care vor să iasă pe piaţă cu vinuri de calitate, însă, această arta nu este una tocmai profitabilă,  este de părere inginerul Nicolae Mănăilă, managerul fabricii de ulei din Priponeşti, care a fost până în 2002 şi producător de vin. În timp ce afacerea cu ulei a prosperat, cea cu vin a murit.
Cum de s-a întâmplat aşa ceva într-un judeţ de altfel binecuvântat de Bachus? Iată explicaţiile omului de afaceri.
„Reguli absurde, făcute numai pentru noi!”
„Eu am cumpărat Vinalcool Tecuci în anul 1998. În 2002, am încetat să mai vinific. Acum nu mai fac vin decât pentru consum propriu. Motivul: normele impuse de Uniunea Europeană sunt revoltătoare. Nu mai am voie să valorific sub-produsele rezultate din producţia de vin: drojdia şi tescovina”. „În aceste condiţii, rentabilitatea producţie scade foarte mult.  E o măsură fără sens. Tescovina putea fi folosită, spre exemplu, ca furaj sau materie primă pentru obţinerea de combustibil ecologic”.„Grav este că în alte ţări, mari producătoare de vin, cum sunt Italia sau Franţa, aceste sub-produse se valorifică. Dar aşa e la noi: ne-a impus UE ceva, acceptăm, fără să opunem pic de rezistenţă”, susţine Nicolae Mănăilă.
„Există şi vin făcut din zahăr şi spirt!”
Ce se întâmplă în condiţiile în care producătorii de vin natural sunt tot mai puţini? Vinul bun este şi el mai puţin şi mai scump.
„Beţi vinul pe care vi-l faceţi din via proprie, dacă aveţi aşa ceva”, ne sfătuieşte inginerul.
Cum noi nu avem nici domenii, nici vie, ne ducem cu gândul la unele dintre vinurile care pot fi cumpărate ieftin. „Există şi o cale uşoară şi ieftină de  a face vin: cu spirt, zahar şi arome, ne atrage atenţia interlocutorul nostru”.
„Se vinde şi acest alcool drept vin, chiar dacă nu este băutura sfântă cu care ne împărtăşim. Chimic, e greu să demonstrezi cum a fost făcută băutura pentru că adesea cei care fac vin de slabă calitate sunt tehnicieni buni”.
Cine vrea să facă vin bun?
Avem noi, gălăţenii de rând, de unde să cumpărăm vin bun, în zonă? „Posibilităţile sunt reduse”, este de părere Nicolae Mănăilă. „Vinurile nobile bune au circuit închis. Le veţi găsi mai mult pe la recepţii mari, în cercuri înalte.
Chiar dacă ar fi scoase la raft, ar costa atât de mult încât nimeni nu şi le-ar permite. Şansa consumatorului este însă alta: îmi amintesc cu plăcere de vremurile de dinainte de 89, când existau vinuri de calitatea I, a II-a şi a III-a.
Toate erau naturale, iar diferenţa o făceau soiurile de struguri din care se vinifica şi tăria băuturii obţinute. Un vin de masă, de 8-9 grade, costa mai puţin de 10 lei litru. Aşa ceva s-ar putea face din nou. O vie de 50 de hectare, cu cramă şi beci de învechire ar putea face minuni.
Dar aici mai apare o problemă, pe lângă imposibilitatea valorificării sub-produselor: specialiştii de care e nevoie pentru o astfel de afacere sunt tot mai puţini şi mai bătrâni”, spune Nicolae Mănăilă.

Autor:  Gabriel Kolbay
Sursa: Viata-libera

Fii tu primul care comentează on "Cum moare un vin"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


Scrie în căsuţă rezultatul adunării de mai jos: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.