shopify
analytics tool

Brand-urile Tecuciului

Gradina-Publica_tecuci.eu    De curând, în cadrul unei activităţi şcolare, am fost solicitat să menţionez câteva dintre brand-urile (mărcile, elementele reprezentative) specifice Tecuciului.
Mărturisesc faptul că pentru început nu mi s-a părut a fi destul de dificil trecerea în revistă a veritabelelor cărţi de vizită ale aşezării. Şi, totuşi, pe baza şederii mele de aproape o jumătate de secol în acest oraş, precum şi a noianului de informaţii din diversele documente ale vremii, am reuşit să scot în evidenţă câteva pe care le încerc să abord după criteriul cronologic.
Primul dintre atributele sale pare să fie Iarmarocul sânzienilor menţionat încă din anul 1683 de misionarul catolic Fra Antonio Giorgini sau în 24 ianuarie 1711 („Cronica Ghiculeştilor“), eveniment care continuă a se desfăşura şi astăzi, dar cu ocazia sărbătoririi Sfintei Marii. Acestuia i-au fost dedicate pagini memoriale de către mai mulţi scriitori de-ai locului: Ion Dongorozi, Al. Lascarov-Moldovanu, Ion Petrovici sau Anton Marin.
În secolul al XIX-lea, Tecuciul era renumit prin covrigii (elogiaţi undeva şi de scriitorul Al. Russo), vinurile roşii (din care a gustat însuşi Mihai Eminescu la serbarea de la Mănăstirea Putna) şi prin unele dulciuri. Cunoaştem deja, dintr-o poezie populară (Unde te duci, /la Tecuci./ Ce sa faci?/ Cozonaci …) că gospodinele de aici erau Scoala-de-Pilotaj_tecuci.euneîntrecute în realizarea unei asemenea specialităţi. Descins pentru prima oară la Tecuci, pe 27 august 1866, domnitorul Carol a avut prilejul de a gusta, la masa din casa ispravnicului Al. Alexandrescu, şi dintr-un „cozonac rumăn-auriu, înalt de trei palme domneşti (…) pregătit de Mărioara protopopoaia“. (C. Hogaş – „Conu Ioniţă Hrisanti“) Plăcându-i într-atât de mult, acesta şi-a exprimat dorinţa de a i se oferi unul şi pentru Bucuresti.
În secolul următor, mai precis spus după Primul Război Mondial, Tecuciul devenise foarte cunoscut datorită Şcolii de Aviaţie care aparţinea Grupului IV de Instrucţie al Aeronauticii Române. Până în momentul desfiinţării din 1958, în cadrul acesteia s-au pregătit unii dintre cei ce aveau să devină piloţi de elită ai ţării sau s-au înregistrat diverse recorduri în domeniu.
Şi tot la Tecuci, pe 16 iunie 1925, s-a inaugurat întâia şi singura statuie a Cercetaşului din România (în prezenţa principelui Carol), monumentul fiind închinat copiilor de trupă care, în cumplita iarna din perioada 1916-1918, şi-au pierdut viaţa în Grădina Publică din oraş. Astăzi, cohortele de cercetaşi venite din întreaga ţară descind aici pentru a-i omagia pe cei dispăruţi, dar si pentru a-si etala unele îndeletniciri practice sau înaltele calităţi morale.
Centrul-civic-_tecuci.eu   Printre atributele de excepţie ale tecucenilor se poate înscrie, în mod cert, şi ospitalitatea. Imediat după ce a început cel al Doilea Război Mondial, în perioada 18-29 septembrie 1939, pe Aerodromul din Tecuci au aterizat 90 de avioane cu aproape 500 refugiaţi polonezi (ofiţeri, oameni politici etc.) Aceştia au fost găzduiţi de diverse familii din oraş, au servit masa pe gratis in restaurante până când au fost repartizaţi prin ţară.
Şi construcţia monumentală a Bisericii Catedrale „Sf. Gheorghe“, din centru geografic al aşezării, a devenit, aşa cum de altfel şi-au dorit-o ctitorii săi „o podoabă a oraşului“. Această autentică emblemă a localităţii este vizibilă din toate punctele cardinale. Datorită importanţei, dimensiunilor, dar şi valorii arhitectural-artistice, imaginea sa a ajuns să figureaze pe ilustrate, în ghiduri sau albume.
În perioada dictaturii comuniste, Tecuciul ajunsese foarte cunoscut datorită Fabricii de Conserve (inaugurată în anul 1954), unitatea fiind şi cea mai mare din ţară. Produsele sale erau exportate în peste 35 de ţări ale lumii.
Şi tot din acea perioadă, datează denumirea de „oraş al florilor“, oraşul evidenţiindu-se în mai multe rânduri în întrecerea de bună gospodărire şi înfrumuseţare a municipiilor ţării, motiv pentru care a primit numeroase premii sau menţiuni.
Trebuie să recunoaştem că parcurile (cele patru) reuşiseră să-i perpetueze faima în trecut, aşa cum, la începutul acestui mileniu, cel din centru (de fapt fosta Grădină Publică) îngrijit cu pasiune de Vasile Dănăilă, zis Pazvante, contribuie într-o bună măsură la crearea unui ambient reconfortant în care descind nu numai localnicii, ci şi oamenii veniţi de pretutindeni.
Am lăsat mai la urmă, cel mai cunoscut brand al Tecuciului din ultimele decenii. Este vorba de Centrul_civic_tecuci.euAsociaţia de Ajutor Reciproc şi Decese „Unirea“ care, de-a lungul a peste 75 de ani de activitate neîntreruptă şi prestigioasă, a reuşit să atragă zeci de mii de membri cotizanţi atât din Tecuci sau judeţul Galaţi, cât mai ales din întreaga ţară. Menţionăm faptul că, în perioda de criză pe care o traversăm, CAR-ul aceastei societăţi îi ajută pe oameni să suporte mult mai uşor consecinţele provocate de aceasta.
Sperăm că tecucenii, oameni capabili şi inventivi, ambiţioşi şi destoinici, vor reuşi să perpetueze o parte dintre elementele specifice menţionate (poate că mai sunt şi altele care ne-au scăpat) şi vor identifica altele noi. Schimbarea recentă din viaţa politică şi administrativă, va stimula iniţiativa asigurând o ascensiune şi un renume aşezării spre prosperitatea şi deplina multumire a tecucenilor.

3 Comments on "Brand-urile Tecuciului"

  1. Stefan Andronache | 20 iunie 2012 at 08:06 | Răspunde

    Stimate Domn,
    Nu am dorit ca sa dau detalii despre un eveniment important care a fost deja prezentat de Marian Topriceanu pe acest site.
    In materialul de fata, el constituise doar pretextul realizarii unui banal articol care ma asteptam sa provoace reactii adecvate.
    In fine, pentru ca am fost somat sa-l mentionez,il numesc acum „cu subiect si predicat”.
    Mi s-a „oferit posibilitatea” de a ma „exprima public”, pe 31 mai 2012, in foaierul Casei de Cultura din localitate,la Momentul de bilant al Colocviului de Jurnalism al elevilor Colegiului National „C. Hogas” din Tecuci. Incercasem, atunci, sa dau curs invitatiei profesorului Vladimir Radu, promotorul si realizatorul Colocviului, dar si un vechi prieten si coleg.
    Cat priveste publicul caruia am „conferentiat”, el mi s-a parut a fi inteligent, inventiv, receptiv, jovial si chiar de bun simt
    (marturisesc ca „publicul academic” nu-mi este pe plac.) Concluzionand, interventia-comentariu a Elevului X mi-a placut si cred ca el se anunta a fi un jurnalist obiectiv si intransigent.

    • Imi doresc mult sa ajung un asemenea jurnalist obiectiv, domnule Andronache. Nu trebuie sa va suparati ca v-am cerut sa prezentati cele cateva informatii…am facut-o cu buna credinta.

  2. Domnule Andronache, activitatea aceea scolara de care vorbiti este secreta,subversiva sau neimportanta pentru dumneavoastra…? de ce nu o numiti cu subiect si predicat, pentru ca ea,,,activitatea scolara” v-a oferit posibilitatea sa va exprimati public…daca doreati un public academic da ce ati venit sa conferentiati in fata noastra a elevilor…?

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*