shopify
analytics tool

Apreciere zero pentru Vasile Băncilă, o valoare interzisă jumătate de veac

Tecuci - Colocviul de filosofie 2012  Departe de zgomot, de promisiunile deşarte ale politicienilor şi de banalitate, în sala studio a Casei de Cultură, s-a consumat timp de trei ore o întâlnire de spirit, o dezbatere de gând, care a avut în centrul ei personalitatea filosofului, pedagogului şi eseistului brăilean Vasile Băncilă. Tecuceni, cât să-i numeri pe degete, s-au “înghesuit” să participe la eveniment. E mai uşor să aştepţi schimbarea de la alţii, să apară de nicăieri conducători care să facă să curgă lapte şi miere fără ca noi să mişcăm un deget, fără să le oferim celor mai tineri repere, fără să le insuflăm valori care să-i înnobileze ca atunci când vor ajunge în poziţii cheie să acţioneze în spiritul respectului şi al dragostei de semeni. Sau poate a fost o greşeală de suprapunere a evenimentului cu emisiunile Happy Hour şi Acces Direct. Orice este posibil. Revenind la gânduri mai bune, menţionez că aseară s-a desfăşurat cea de-a VII-a ediţie a Colocviului anual de filosofie “Ion Petrovici”. “Sunt puţin afectat (n.n. de numărul mic de participanţi, directorul Burlacu a precizat că a invitat câteva zeci de persoane) dar cred că oamenii prezenţi aici sunt cei care iubesc dezbaterea de idei… Din cauza unor dificultăţi economice pe care administraţia locală le resimte am redus colocviul la o singură zi, pentru a nu rupe tradiţia. Sperăm ca în primul trimestru al anului viitor să putem prezenta obişnuitul volum referitor la ediţia anterioară deşi până acum făceam acest lucru în cadrul colocviului”, a spus directorul Casei de Cultură. Conf. univ. dr. Ivan Ivlampie, decanul Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Galaţi, a susţinut apoi prima comunicare: ”Cultura şi civilizaţia în viziunea lui Vasile Băncilă”. În studiul “Sensul culturii şi Tecuci - Colocviul de filosofie nov.2012culturalizarea satelor”, scris în 1936-1937 Vasile Băncilă deosebeşte în tradiţia germană care s-a impus şi în spaţiul românesc cultura de civilizaţie. Prin civilizaţie se înţelege în general o transformare interioară, ornamentală a sufletului, o formă spirituală, rezervându-se termenul de cultură pentru adevărata transformare a sufletului, pentru înălţarea şi nobleţea lui adâncă. “Omul care trăieşte în cel mai ales confort, care dispune de cele mai savante cunoştinţe şi de o sensibilitate estetică ieşită din comun nu poate fi considerat cult dacă nu-şi asociază valorile morale şi religioase, sensuri supreme ale existenţei”. A luat cuvântul apoi profesorul Isabela Vasiliu Scraba, filosof şi istoric al filosofiei cu un număr mare de volume publicate. Dânsei i se datorează în mare parte reuşita întâlnirii. Intervenţiile pertinente, bine documentate au suscitat dialogul şi au stârnit admiraţia tuturor. Profesorul a precizat că Vasile Băncilă a fost elev al ilustrului profesor de filosofie Nae Ionescu. “I-a fost discipol în sensul în care a fost impresionat de latura nouă a cursurilor, de interesul pentru problema religioasă”. Una din cărţile spectaculos de frumoase ale filosofului brăilean este “Duhul Sărbătorii”, scrisă în stilul lui Vasile Pârvan, în conţinut e amprenta gândirii lui Băncilă iar în fundal îl descoperim pe Nae Ionescu cu prelegerile despre trăirea religioasă. ”Timp de jumătate de veac Băncilă a fost interzis. După ’90 s-a zbătut fata lui şi au apărut volume importante. E foarte bine că această manifestare repune în circulaţie valori interzise”, a spus profesorul Isabela Vasiliu Scraba. Scriitorul Vasile Ghica a prezentat ulterior volumul profesorului Ionel Necula – ”Emila Cioran – Mărturii şi referinţe”. ”Despre lucrările lui Ionel Necula s-a scris nu numai în ţară cât şi în ziarul Le Monde şi revista L’Arche. Este un eseist foarte harnic, critic literar şi istoric al culturii locale. În 17 ani a publicat 20 de volume. Volumul de azi e pentru un public mai larg, nefiind îmbibat de concepte filozofice”. Conf. univ. dr. brăilean Valentin Popa a susţinut comunicarea ”Apologia lui Nae Ionescu în gândirea lui Vasile Băncilă”. Termenul de apologie a fost folosit în sensul grecesc, de apărare a lui Nae Ionescu împotriva detractorilor. Ultima comunicare a aparţinut filosofului Ionel Necula: ”Filosofia românească de la Spaţiul mioritic la Spaţiul Bărăganului”. ”Vasile Băncilă nu poate fi analizat fără să fie pus în paralel cu Lucian Blaga”, a subliniat Ionel Necula. Manifestarea s-a încheiat cu un scurt dialog între conferenţiari şi participanţi.

Despre Vasile Băncilă

Vasile Băncilă (1 ianuarie 1897, Brăila – 10 iunie 1979, Bucureşti) este un eseist. Este fiul Elenei (născută Chiriac) şi al lui Neculai Băncilă, proprietar de podgorii la Urecheşti, în judeţul Buzău. A absolvit Liceul ”Nicolae Bălcescu” din Brăila, luând bacalaureatul în iulie 1916, cu o lună înainte de intrarea României în primul război mondial. Participă ca voluntar la război, alegându-se cu răni grave şi cu o invaliditate pe viaţă. Pentru meritele sale, devine sublocotenent în rezervă şi i se conferă înalte medalii. Cu un an înainte de a-şi lua licenţa magna cum laude în filosofie, la Universitatea din Bucureşti (1922), îşi începuse deja, ca student, activitatea didactică, la Liceul Evanghelic din acelaşi oraş, unde avea să predea până în 1923. Din toamna aceluiaşi an devine profesor titular la Şcoala Normală de Băieţi din Brăila, pentru disciplinele filosofie şi logică, şi beneficiază, în ciclurile 1925-1927 şi 1929-1930, de specializări la Paris, ca membru al Şcolii Române de la Fontenay-aux-Roses. Liceul la care preda fiind desfiinţat, din 1 noiembrie 1930 Băncilă trece temporar la Şcoala Normală de Fete din aceeaşi localitate. Din 1931 până în 1932 funcţionează ca revizor şcolar pentru judeţele Brăila, Covurlui, Tecuci şi Bacău, pentru ca în 1932 şi 1933 să obţină o catedră la Bucureşti, la Liceul „Mihai Viteazul”, unde ţine orele de filosofie la clasa regelui Mihai I. Profesează apoi în oraşul natal, până la al doilea război, este mobilizat abuziv în 1942, la Tecuci, iar în 1945, după ce cunoscuse rigorile detenţiei, se vede îndepărtat de la catedră de autorităţile comuniste, care îi trec numele la index. Se stabileşte la Bucureşti, unde publică rar, după 1960, şi tot aici se stinge din viaţă, fiind înmormântat la cimitirul mănăstirii Cernica. Primele sale articole pe teme culturale le publică în ”Viaţa studenţească”, în 1921, însă faima de eseist redutabil i-o aduc colaborările la ”Ideea europeană” (din 1924) şi, mai ales, la revista ”Gândirea”, din al cărei cerc face parte între 1926 şi 1938, fiind socotit unul dintre ideologii curentului ”gândirist”. Colaborează intens, mai bine de douăzeci de ani, cu eseuri pe teme de filosofie, literatură, sociologie, pedagogie, cu articole, cronici, portrete literare, impresii de călătorie şi cu încercări în proză, la diverse publicaţii. Considerat ”cel mai fecund creator al generaţiei sale”, revendicat aproape în aceeaşi măsură de istoria literaturii şi de cea a filosofiei româneşti, Băncilă aşează, consecvent, în miezul ideatic al studiilor pe care le publică dominanta metafizică, liniile viziunii etnic-creştine dând coerenţă teoriei şi subtilitate interpretării. Eseurile lui Băncilă, răspândite în reviste, ilustrări, cum afirmă el însuşi, ale unui ”gen tipic pentru epoca modernă”, făcând tranziţia ”între filosofie şi ştiinţă, pe de o  parte, şi poezie, pe de alta” (Despre eseu), sunt unitare atât ca fond, cât şi în plan stilistic, expunerea întrunind în egală măsură calităţile expresiei adecvate, devenită uneori chiar aforistică, şi pe cele ale rigorii teoretice. Opera: Lucian Blaga, energie românească, Iniţierea religioasă a copilului, Duhul Sărbătorii, Filosofia vârstelor, Copilărie şi miracol brăilean etc.

Sursa: crispedia.ro

12 Comments on "Apreciere zero pentru Vasile Băncilă, o valoare interzisă jumătate de veac"

  1. Domnule/doamna „Oras- Tec”, imi cer scuze, aveti dreptate. Nu vazusem anuntul si m-a cam iritat trimiterea la cele doua emisiuni.
    In realitate, il admir sincer pe admin, ii datorez recunostinta nu numai pentru ca „Tecuci.eu” este o publicatie atat de prompta si de completa incat a devenit principala mea sursa de informatii locale. Prin tot ce face, admin imi pare a fi un om foarte echilibrat si de o rara corectitudine si face bine sa vezi ca in jungla in care traim mai apar si oameni care nu s-au contaminat.
    Ii cer inca o data scuze si d-stra va multumesc pentru corecta punere la punct.

    • Eu trebuie sa va mutlumesc pentru echilibru si consecventa. Publicatia exista datorita celor ca DV care ne viziteaza, ne critica dar ne si apreciaza… atunci cand meritam. Cand si cand e nevoie de un feedback, alfel avem senzatia ca „vorbim” singuri. Oricum, o sa realizam la sfarsit de an un sondaj pe acesta tema.

  2. Intr-adevar este regretabil faptul ca au fost foarte putine persoane la eveniment. Cu siguranta nu cele doua emisiuni se fac vinovate de numarul infim al celor prezenti. Dar, cu toate ca evenimentul a fost programat sa inceapa la 16:30, nu toata lumea are program de la 8 la 16. Mai ales in invatamant de unde sugera Marian intr-un comentariu ca ar fi trebuit sa vina si profesori cu elevi.Poate ar fi trebuit programat la o ora mai tarzie (18) sau in week-end.

  3. Fata de ce a fost la aceasta manifestare articolul este exceptional.

  4. Marian Topriceanu | 23 noiembrie 2012 at 22:46 | Răspunde

    @Barbosul Gica
    Daca nu punem la socoteala organizatorii si invitatii speciali cred ca n-au fost mai mult de 15 persoane.

  5. Marian Topriceanu | 23 noiembrie 2012 at 22:40 | Răspunde

    Prima parte a articolului este scrisa cu nuante ironice pentru ca nici nu se putea sa tratez altfel letargia in care se afla tecucenii. Toata lumea e nemultumita dar prea putini se implica sa faca ceva. Toata lumea asteapta sa coboare paradisul pe pamant de la politicieni si alti actori din societate. Ori daca ne uitam bine, observam ca celor de la care avem mari asteptari le lipsesc cu desavarsire bunul simt, altruismul, calitatea umana… Asta trebuie sa ne dea de gandit sa ne aplecam mai mult spre cei mai tineri care le vor lua locul. Ce valori le insuflam? Ce directii le sugeram? Simt o nepasare totala fata de acest aspect. La actiunile culturale vezi mereu aceleasi feţe. Ce frumos ar fi fost daca dintre autoritatile locale s-ar fi obosit cineva sa vina la expozitia foto de vinerea trecuta, sa le stranga mana sincer acelor tineri, sa-i incurajeze, sa le arate ca in ochii autoritatilor ei conteaza. Era o bucurie de nepretuit, va spun eu. Colocviul de filosofie era un prilej deosebit de a intra in contact cu oameni cu preocupari inalte. Nu tre sa intelegi tot ce se discuta acolo pt ca oricum lasa o amprenta in sufletul tau. Ce frumos era daca vreun profesor se obosea sa aduca 2-3 elevi dintre cei mai interesati (nu trebuia sa vina cu 30 de persoane)la aceasta manifestare. Ce frumos era daca unui preot nu i se parea prea mult sa rupa 2-3 ore din timpul lui sa participe, nu numai la colocviu ci macar o data pe luna la o actiune culturala, sa simti ca si clerul este acolo. Aceste categorii mai sus mentionate n-au nicio scuza, ca n-au stiut, ca nu stiu ce… Ei ar trebui sa fie la curent cu tot ce se intampla pt ca raspund de felul in care se comporta oamenii, trebuie sa cunoasca orice miscare, orice dedesubt. Ioc! Colocviul de filosofie e odata-n an. Ce frumos sa fi venit tecuceni care sa asiste la acest eveniment, te inalti numai cat stai acolo intepenit in scaun, nu tre sa ai 5 doctorate in filosofie ca sa participi, apropo de elitism. Lipsa de interes pentru frumos, pentru lucruri care nu tin de aceasta lume trecatoare este o dovada clara ca orasul nu are un viitor prea stralucit. Imbatraneste si rugineste din ce in ce mai mult. Dar cred sincer ca inca nu-i totul pierdut.

  6. Admin, e nedrept sa acuzati tecucenii de absenta, sa- ironizati,desi nu v-ati facut datoria sa anuntati evenimentul cititorilor d-stra. Mai mult, la un asemenea eveniment elitist, probabil ca se participa pe baza unor invitatii nominale.

    • Mă văd obligat să răspund. Eu iau acest comentariu ca pe o ironie fină. Şi asta pentu că sunteţi unul din tecucenii care se implică de bună vreme. Dacă nu e o ironie, atunci vă fac cunoscut că evenimentul a fost anunţat [ la 20 noiembrie 2012 at 10:36 ] şi anunţul poate fi văzut AICI. Este înca pe prima pagină.
      Iar expresia „nu v-aţi făcut datoria” este iar o glumiţă… Datorie fată de cine? Şi cine ne obligă? Şi mai nou de ce? Vă rog să vă uitaţi atent la ora la care s-au postat articolele. Şi o să aveţi răspunsul.
      Sau poate e prea scumpă informaţia de la noi…

  7. E adevarat ca au fost doar 10 persoane?

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


Scrie în căsuţă rezultatul adunării de mai jos: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.