shopify
analytics tool

Alexandru Mironescu – om de stiinta si filosof

Alexandru MironescuRepere cronologice
– 1903 – Născut la 10 iulie la Tecuci. Primul dintre cei patru fii ai colonelului Victor Mironescu şi ai Elenei Mironescu (născută Budişteanu). Printre înaintaşii de seamă i-a avut pe Veniamin Cătulescu (1816-1890), monah din Mănăstirea Cernica şi pe generalul Constantin Budişteanu (1838-1911), fost ministru de Război.
– 1922-1926 – Studiază fizica şi chimia la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, obţine licenţa, susţine doctoratul în filozofie, apoi pleacă la Paris pentru studii ştiinţifice aprofundate.
– 1929 – La întoarcerea în ţară este numit asistent universitar la Catedra de chimie organică a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti.
– 1931 – La 15 aprilie se căsătoreşte cu Maria Constantin, cu care va avea doi copii: Ileana şi Şerban.
– 1935 – Publică romanul „Oamenii nimănui”, cu o prefaţă de Panait Istrati. La 21 decembrie este ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Bucureşti. Începând din acest an scrie singur sau în colaborare manuale şi lucrări didactice de chimie.
– 1938 – Publică lucrarea „Spiritul ştiinţific” (consideraţii filozofice asupra ştiinţei), întâmpinată cu viu interes de cercurile intelectuale.
– 1939 – Publică romanul „Destrămare”. Cronici ştiinţifice în „Revista Fundaţiilor Regale”.
– 1941 – 1942 – Ţine conferinţe de  filozofie la Radio Bucureşti şi la Fundaţia Culturală „Regele Carol”.
– 1945 – Publică lucrarea „Limitele cunoaşterii ştiinţifice”.
– 1946 – Publică monografia „Claude Bernard”.
– 1947 – Publică eseul filozofic „Certitudine şi adevăr”.
– 1949 – Este înlăturat din învăţământul universitar din motive politice.
– 1958, 14 iunie – Este arestat împreună cu fiul lui, Şerban, cu Sandu Tudor (ieroschimonahul Daniel) şi alţi membri ai grupului „Rugul Aprins”, sub acuzaţia de activitate subversivă. Condamnat la 20 de ani de închisoare.
– 1963, noiembrie – După mai bine de 5 ani este eliberat din închisoare prin decretul de graţiere a deţinuţilor politici.
– 1964 – Încheie romanul „Ziduri între vii” şi meditaţiile spirituale, în cartea „Floarea de foc”.
– 1966 – Termină romanul „Serile singurătăţii”. În afara lucrărilor literare, în perioada următoare încheie eseul de teologie a istoriei „Kairos”, definitivează o serie de scrieri din anii când nu avea voie să publice. Scrie Poemele filocalice şi reia notarea însemnărilor zilnice (încă inedite) întrerupte în timpul detenţiei. În aceşti ani leagă prietenii noi, cu poetul Ioan Alexandru, pictorul Spiru Vergulescu, pictorul şi eseistul Andrei Paleolog.
– 1973 – La 20 ianuarie încetează din viaţă după mari suferinţe, slabit de anii de închisoare şi răpus de o boală nemiloasă.

Fii tu primul care comentează on "Alexandru Mironescu – om de stiinta si filosof"

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*