shopify
analytics tool

5 privilegii ale castei politice

Autor Alex Dimitrov

1. Sistem de sănătate paralel. Poți să lași un politruc, securist , milițian sau tablagiu de frunte pe mâna unui medic incompetent? A unei asistente impertinente? În spitale jegoase? Să dea șpagă ca să nu moară ca niște câini? Poți, dar nu ar fi conform cu politica de stat. Ei trebuie tratați cu respectul cuvenit în spitale “de protocol”, militare, “MIRA”, secrete etc. Prostimea “ipohondră” să mănânce cozonac!
2. Vile de protocol. Nu doar demnitarii ci și consilierii lor sau directorașii de prin ministere pot primi locuințe de protocol, cu o chirie modică și decontată oricum de instituțiile la care lucrează. Oficial sunt câteva sute de locuințe, vile și apartamente de lux, cu suprafețe tipice între 100 și 500 de metri pătrați. În plus, pentru aceiași clienți există hoteluri, pensiuni și cabane de protocol, ca să nu se coclească în casă.
3. Transporturi speciale. Majoritatea politrucilor primesc mașini de lux, a căror rată la leasing depășește întreg salariul oficial al individului. Dacă ar trebui să lucreze pe merit la vreo companie privată n-ar primi pe mână nici măcar un Logan ruginit. La nivel de demnitar, deja se pot lipi de coloanele cu girofar sau de elicoptere. Iar dacă se întâmplă să cumuleze și ceva stele, își permit să meargă cu elicopterul la cumpărături.
4. “Pachete extra-salariale”. Pentru vasalii mercenari, sistemul este simplu: post contra o parte din șpagă. Pentru fideli se găsesc soluții mai elegante. Până recent, cea mai în vogă era ungerea prin consilii de administrație. Acum, banii de-acolo nu mai sunt nici pe departe de ajuns. Așa că plata se face prin contracte de investiții sau achiziții publice, umflate, acordate către firme care figurează pe numele altcuiva.
5. Acte livrate la domiciliu. Cozile “pe-scară”, “sub-scară” sau “până-n-curte-afară” sunt forme de artă specifice majorității instituțiilor birocratice care eliberează documente? Te-ntrebi: “N-a văzut vreun ministru treaba asta ca să-i ia la trei păzește?”. Poate a văzut, dar nu l-a interesat. Pentru că în poziția respectivă funcționarii te vizitează acasă. Cutuma a ajuns la urechile publicului larg abia în 2008, când s-a descoperit că polițiștii au venit acasă la soția premierului Tăriceanu pentru a-i face poza de buletin.
Ce spunea atunci ministrul de interne? Culmea nesimțirii! Cristian David: “Legea lasa mai multe posibilități și dupa părerea mea e o chestiune căreia i se dă inutil amploare. Dar să fim și un pic obiectivi, dumneavoastră vă așteptați ca președintele sau premierul să vină sa-și facă buletinul?” Da, Bulă, ne așteptăm!

autor Lucian Davidescu

6 Comments on "5 privilegii ale castei politice"

  1. Să-i spună cineva “consilierului”-primar că autorul articolului este LUCIAN DAVIDESCU…..nu admin! Poate din Sicilia nu se vede bine!

    • Eu nu am dorit sa comentez. Se intampla des ca unii cititori sa ignore finalul articolului in care este mentionat autorul si sursa stirii (articolului).

  2. va rog sa definiti notiunea de “casta politica” pentru a avea o baza de discutie.

    • CÁSTĂ s.f. Fiecare dintre clasele sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin privilegiile membrilor lor etc., în care era împărțită societatea din India și din alte țări orientale; (p. ext.) grup social închis care își apăra izolarea și privilegiile sale egoiste. – Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. [< fr. caste, cf. port. casta – rasă pură].

      • Definitia din dictionar nu va avantajeaza in sustinerea pledoariei pe care o faceti impotriva politicienilor prin articolul de mai sus. Cuvantul cheie in definitie este caracterul ,, inchis” al grupului ori din cate stiu eu, prin alegeri libere se ajunge in clasa politica. Ma interesa, totusi, la ce v-ati gandit cand ati scris despre privilegiile castei politice sau ati vrut sa scrieti ,, clasa politica” ?

  3. Dacă mi se permite, aş mai adăuga încă trei puncte :
    6. Sistem de justiţie propriu celor aflaţi la putere la un moment dat şi folosit, după bunul plac şi conform intereselor, în dublu scop :
    – “albirea” unor dosare, “scăparea” dintr-o situaţie (posibil penală) incomodă, conştientizând că porţi o cruce ( NUP-ul proaspăt obţinut de Roberţica-al treilea om în stat!);
    – intimidarea persoanelor devenite “incomode”, sau “intrate în dizgraţie” (cazul actualului ministru al mediului şi “arătatul pisicii” celor de la UDMR!).
    Tratemente diferenţiate pentru copii celor aflaţi unde trebuie pe scena politică, copii ce sfidează inclusiv legea penală, crezând că banii pot cumpăra orice în ţara asta (băiatul senatoarei Plăcintă, care, după ce a confundat cu bună ştiinţă closetul cu o cruce, acum predă limba engleză surdo-muţilor… ştie el bine de ce a ales această categorie cu dizabilităţi, oricum nu aud şi nu vorbesc!)
    7. a. Sinecurile – pentru fata/băiatul lui tata/mama. La 25 de ani eşti “înfiptă” într-un fotoliu din care evaluezi diplomaţi (fata directorului Loteriei Române).
    b. Calităţi obţinute prin “alegeri libere şi democratice cumpărate” (europarlamentara EBA , oier-fotbalistul Jiji )
    8. a. În sfera legislativului, adoptarea şi aprobarea unor legi (încropite pe genunchi şi peste noapte) ce te pot avantaja la un moment dat (proaspăt-semnata lege a alegerii primarilor din primul tur, după ce sondajele indică de ceva timp scăderi drastice pentru partidul simpatizat de preşedintele ţării!) şi a te ajuta în disperarea agăţării de putere.
    b. Legi punctuale, dedicate special şi pe o perioadă extrem de scurtă pentru realizarea unor activităţi comerciale (import-export) care sunt exceptate de la taxare şi impozitare, pentru a putea fi folosit para-îndărătul în politică.

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*