shopify
analytics tool

140 de ani de la naşterea pictorilor Petraşcu şi Hârlescu

Afisul Expozitiei aniversare_tecuci.eu   Muzeul Mixt, Casa de Cultură, Şcoala Nr. 10 Dimitrie Sturdza şi Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie propun pentru ziua de luni o serie de manifestări prilejuite de împlinirea a 140 de ani de la naşterea pictorilor Gheorghe Petraşcu şi Dimitrie Hârlescu. Pentru ora 14 este programată vizitarea expoziţiei ”Artişti tecuceni” din holul Casei de Cultură pentru ca jumătate de oră mai târziu să urmeze depunerea de coroane la statuia pictorului Gheorghe Petraşcu. În jurul orei 15 vor fi depuse coroane la cimitirul Eternitatea. Sponsorul manifestării este SC ECOTEC SRL. Mai multe date despre cei doi artişti puteţi afla din materialele redactate de muzeograful Lucia Gologan, custodele Galeriilor de Artă ”Gheorghe Petraşcu”.

Gheorghe Petraşcu este cel mai mare pictor interbelic român. El s-a născut în oraşul Tecuci într-o familie de boiernaşi cu vechi tradiţii culturale, pe 19 noiembrie 1872 (1 decembrie după stilul nou calendaristic). Părinţii pictorului erau Costache Petrovici-Rusciucliu şi  Elena, născută Biţa, care se strămutaseră în târgul Tecuciului din Fălciu. Fratele pictorului, Nicolae Petrovici, este un important om de cultură: diplomat, scriitor şi critic literar şi de artă. El este cel care hotărăşte să-şi schimbe numele în Petraşcu, ca la exemplul său şi pictorul Gheorghe, Iorgu alintat în familie, să renunţe la forma slavizată a numelui, Petrovici. Gheorghe Petraşcu începe studiile la Şc. Dimitrie Sturdza din Tecuci unde profesorul Dimitrie Ulinescu îi remarcă talentul. Urmează apoi cursurile liceale la Brăila şi  studiile superioare la Facultatea de Ştiinţe Naturale din Bucureşti. Va renunţa însă curând la această facultate pentru a se înscrie la Şcoala de Belle-Arte, clasa prof. George Demetrescu Mirea, pe care o va absolvi cu  rezultate remarcabile. In 1898, ministrul Instrucţiunii Publice, Spiru Haret, îi acordă o bursă de studii în străinătate, la recomandarea pictorului Nicolae Grigorescu.

După ce petrece un scurt timp la München, pictorul pleacă la Paris, unde studiază la Academia Julian şi în atelierul pictorului William Bouguereau. Studiile academice de artă ca şi numeroasele călătorii pe care le întreprinde în Europa, Asia şi Africa îl vor ajuta pe Gheorghe Petraşcu în dobândirea unei măiestrii picturale inegalabile. Astfel, în pictura românească pictorul tecucean este cunoscut ca fondator al unui curent artistic, caracterizat printr-un colorit grav, concentrat şi prin forţa de evocare a obiectelor  şi priveliştelor, prinse în mediul lor imediat. În decursul timpului pictează cu pasiune nestăvilită oriunde se află, fie că e în Franţa, în Spania, la Tecuci sau la Nicoreşti şi realizează numeroase expoziţii de grup şi personale, atât în ţară cât şi in străinătate. Activitatea şi calitatea picturii ii sunt recunoscute prin numeroasele premii care îi sunt acordate, dar şi prin alegerea sa, în anul 1936,  ca membru al Academiei Romane, el fiind şi primul pictor Academician român. Opera artistului cuprinde desene, acuarele, lucrări de grafică sau în ulei pe pânză şi pot fi vazute în marile muzee din România, dar şi în colecţiile particulare de mare valoare din lume. Pictorul Gheorghe Petraşcu se stinge din viaţă la 1 mai 1949 la Bucureşti.

 

Dimitrie Hârlescu este un pictor născut la la Fălticeni, pe 25 octombrie (5 noiembrie, în stil nou calendaristic). Iorgu şi Elena, părinţii pictorului, erau mici proprietari agricoli. Ei se vor muta la Botoşani, unde Dimitrie urmează întâi clasele primare, apoi cele gimnaziale şi în sfârşit cursurile Liceului “August Treboniu Laurian”. În anul 1891 Dimitrie va fi admis la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi unde îl are între colegi pe Octav Bancilă. Din anul 1897 Dimitrie Hârlescu funcţionează ca profesor de desen şi caligrafie la Liceul “ Mircea cel Bătrân” din Constanţa unde îl are ca elev pe viitorul sculptor Ion Jalea, unul din artiştii care va recunoaşte peste timp meritele profesorului său. La Constanţa pictorul Dimitrie Hârlescu va începe activitatea  expoziţională pentru care va fi bine apreciat de public şi de critica de specialitate. Îl întâlneşte acum pe criticul de arta M.A Janjaquit. Cercul de intelectuali chiar îl susţine pe tânarul pictor pentru a obţine o bursă de studii la München in Germania. În Bavaria se va întoarce în mai multe rânduri pentru a se familiariză cu noile tendinţe din arta si reuşeşte aici să asimileaze excelent şcoala de artă germană. Certificatul de la sfârşitul anului 1903 atestă că a obţinut “nota maximă pentru sârguinţă, pregătire şi comportare”. Revine în ţară în anul 1906 şi se căsătoreşte cu Elena Rusu din Tecuci, tânără pe care o cunoscuse în periada studiilor müncheneze. Împreună cu soţia şi cei doi copii, Roland şi Paul, pictorul va locui întai in Barlad, iar din anul 1909 va fi profesor apoi director al Şcolii Dimitrie Sturdza din Tecuci în peritada Primului Război Mondial şi din nou profesor. Opera, atât cât s-a păstrat, este compusă din desene, caricaturi şi picură în ulei. În anul 1923 el finalizează pictura murală la Biserică Sf. Ioan din Tecuci impreună cu pictorul Nicolae Vermont. Lui Dimitrie Hârlescu, ca bun portretist, îi revine meritul de a fi realizat chipurile ctitorilor bisericii.Activitatea artistică deşi se rezumă la expoziţii în ţară este suplinită de calitatea si originalitatea exprimării artistice pentru care pictorul Dimitrie Hârlescu este inclus în “categoria înnoitorilor artei” româneşti. Într-o viata si activitate relativ scurte, Dimitrie Hârlescu reuşeşte să lase urma clară a unui pictor pentru care arta este stare de spirit şi raţiune de a fi. Pictorul Dimitrie Harlescu moare la Tecuci la 23 noiembrie 1923. Mormântul său se află pe aleea principală din cimitirul oraşului.

2 Comments on "140 de ani de la naşterea pictorilor Petraşcu şi Hârlescu"

  1. Cuvantul “boiernas” desi e pus aici pentru urechile si mintile traitorilor lui 2012, trebuie luat si inteles in context istoric. Iar boiernas in secolul al XIX-lea (despre acea peroada de fapt vorbim) era considerat un mic boier, proprietar al unor terenuri agricole si nu mosierul sau propritarul unui latifundiu, marele bogatas da care Domnia ta pari sa vorbesti. Daca citeai cu atentie, prezenta lui in cuvant te scotea poate din incurcatura. Nu stiu, ma gandesc!
    In ceea ce ma priveste, in texte de autor, dar si in comentariile pe care le fac, incerc exprimarea adecvata textului din punc de vedere stilistic si totodata potrivita subiectului pe care il abordez.

  2. Auzi frate exprimare Boierasi Hm astia in vechea orinduire se chemau Chiaburi si ii ostoiau pe alti de le sarea fulgi pt un castron de fasole si o oala de lapte. Nu imi place cuvintul Boierasi nu il gasesc coresct . Imi cer scuze dar ma face sa gindesc la ce faceau Boierasii inainte .

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*